Ce se întâmplă mai exact atunci când suni la 112 pentru o urgenţă medicală? Tehnologia zilelor noastre s-a infiltrat în toate aspectele vieţii noastre şi sistemele de urgenţă se folosesc de acest avantaj.
În acest articol voi arăta cum acest lucru influenţează munca personalului din serviciul de urgenţă, ce tip de device-uri, ce tehnologii şi procese folosesc pentru a creşte eficienţa şi astfel, să salveze mai multe vieţi.
Pentru a răspunde la întrebarea de mai sus, începem cu preluarea apelului la 112 de către un operator. Acesta va pune întrebări și va lua notițe despre incidentul descris, de exemplu un accident: locația exactă, starea de sănătate a persoanelor, posibile surse de pericol, etc. și apoi va trimite ambulanța. Mașina de ambulanță va trebui să navigheze prin trafic sau pe drumuri anevoioase, dacă vorbim de localități mai izolate sau orice alt potențial obstacol. După ce ajunge la locul indicat, personalul medical trebuie să localizeze victimele, să analizeze situația și să ofere îngrijirea medicală corespunzătoare.
În acest scenariu, fiecare secundă contează atunci când vine vorba de salvarea vieții cuiva. Timpul care se scurge între momentul în care se face apelul și momentul în care pacientul primește îngrijirea medicală este critic. Haideți să vedem în ce mod ne ajută tehnologia să reducă acest timp. Să o luăm pas cu pas.
Când se primește un apel, operatorul va folosi în locul unui telefon clasic, ca "în vremurile bune", un software care are integrat un telefon ce folosește VoIP (voice over IP). Un prim mare avantaj al acestei soluții este că apelul se înregistrează și se poate asculta ulterior toată conversația sau doar părți din aceasta cu o simplă apăsare de buton. Operatorul poate să împărtășească datele audio colectate cu alți membri ai personalului de urgență.
În timpul apelului, operatorul trebuie să adune cât mai multe informații despre situație într-un timp cât mai scurt. Pentru a ajuta cu aceasta, operatorul are integrat în software un sistem de suport decizional medical. Acest sistem constă într-o serie de întrebări predefinite care sunt organizate într-o structură de tip arbore pentru a ajuta la direcționarea conversației cu interlocutorul. Bazându-se pe răspunsurile primite la aceste întrebări, software-ul ia o decizie privind gradul de gravitate al situației și astfel, tot prin software, echipajul de pe ambulanță poate fi informat cu privire la detaliile intervenției.
Software-ul este conectat prin internet la spital, poliție și alte baze de date guvernamentale, accesându-se astfel datele persoanei care are nevoie de asistență - CNP, adresă, istoric medical, etc. Cu ajutorul unei ilustrații de tip arbore, operatorul poate vedea cine sunt rudele persoanei accidentate și datele lor de contact, ajutând personalul spitalului să ia legătura cu aceștia.
În timpul apelului, operatorul are posibilitatea de a crea o conferință virtuală, în care poate invita persoane cu expertize diverse și din departamente guvernamentale diferite, similar cu Skype sau Webex de la Cisco, însă integrat în software. Persoanele care participă în conferință au acces la un whiteboard virtual cu ajutorul căruia pot discuta aspecte legate de manevrarea situației. Acest tip de comunicare îmbunătățește considerabil modul în care cooperează departamentele și în cazuri de forță majoră scade timpul de reacție. Este posibilă conectarea persoanelor care folosesc diverse medii audio, cum este GSM, TERRA, etc. În acest fel, personalul aflat pe teren și care folosește stații radio poate interacționa cu oamenii din centrul de control și alte agenții.
Folosind același software, operatorul poate trimite SMS-uri grupurilor de voluntari sau voluntarilor individual, bazându-se pe coordonatele actuale de GPS, primite pe telefon, relativ la locul accidentului. În acest scenariu, voluntarii pot să intervină la locul accidentului înainte de personalul medical de pe ambulanță sau pot să ajute la controlarea focului înainte ca acesta să se extindă.
Software-ul folosit de către operatori nu a fost creat doar din motive de încredere, flexibilitate sau rapiditate. Designul a fost făcut în așa fel încât să se reducă numărul de clickuri prin comasarea unor funcții specifice. Un exemplu este crearea listei cu toate apelurile în așteptare. Prin poziționarea unui buton de răspuns lângă fiecare apel din listă, utilizatorul trebuie să dea un singur click pentru a răspunde, în loc de situația obișnuită în care trebuie să dea doua clickuri: selectarea apelului și apoi click pe butonul de răspuns.
În timp ce operatorul stă în fața unui computer standard, folosind o aplicație desktop, software-ul este parte dintr-un sistem ce poate fi accesat printr-o varietate de device-uri mobile. Un astfel de device poate fi tableta instalată în ambulanțe sau mașini de pompieri, mașini de poliție, etc. sau telefonul mobil folosit de ofițerul de poliție. Fiind parte din același sistem, împărtășirea de date aduce multe avantaje. De exemplu, în momentul în care operatorul primește locația incidentului, ambulanța poate pleca din stație. Dacă operatorul adună mai multe informații în timp ce ambulanța se deplasează la locul incidentului, aceste date noi sunt trimise instant, sub formă de notificări, către tableta ambulanței. Operatorul și personalul de pe ambulanță pot interacționa cu aceeași hartă, astfel că în cazul în care operatorul determină existența unei zone periculoase, șoferul află instant și poate evita zona. De asemenea, toate resursele alocate la un incident au instalată localizarea prin GPS care le arată poziția pe hartă folosind Google Maps, Bing Maps sau oricare alte hărți online sau offline. Astfel, toate persoanele alocate la un incident, știu locația tuturor.
Device-uri mici, similare cu ceasurile smart, pot fi distribuite persoanelor cu boli cronice. Aceste device-uri comunică folosind un protocol GPS standard, având un card SIM instalat. Au de asemenea și un buton de panică; în cazul în care este apăsat, operatorul primește o alertă ce conține datele pacientului, locația GPS, etc. fără să fie nevoie ca pacientul să dea telefon. Cu toate aceste informații disponibile, operatorul trimite ambulanța instant.
Având toate aceste date în același environment , se creează foarte ușor rapoarte și statistici ce vor fi folosite de către administratori la îmbunătățirea și inovarea fluxului de muncă al personalului, dar și de către oameni de știință pentru studiul diverselor tipuri de boli și proceduri medicale.
Părți ale clădirii sunt de asemenea integrate în sistem, cum sunt porțile de la intrarea și ieșirea ambulanței, alarmele destinate personalului din clădire, etc. Acest lucru se realizează folosind relee cu webserverul clădirii sau, pentru taskuri mai complicate, computere mici 'single-board', cum sunt cele produse de către Arduino sau Raspeberry Pi Foundation. Astfel că, atunci când un operator creează un nou caz în sistem, prin simpla atribuire a unor vehicule la caz, personalul de pe ambulanță este informat automat că trebuie să se intre în vehicul. Porta se deschide în fața ambulanței, iar semafoarele specializate sunt activate pentru ca vehiculul să plece cu ușurință din stație. Stațiile meteo amplasate pe acoperișul clădirii pot fi integrate în sistem, informând personalul cu privire la condițiile meteo înainte de a părăsi stația.
Toate tehnologiile menționate mai sus au redus timpul de reacție al personalului de urgență și astfel au contribuit la salvarea de vieți omenești. Însă mai trebuie să treacă mult timp până când acestea să fie integrate în toate în toate centrele de comandă. Mai mult, în fiecare zi se descoperă noi aplicații ale acestor tehnologii. De exemplu, introducerea inteligenței artificiale având toate datele din sistem încărcate, duce la predicția unor posibile urgențe, iar personalul poate acționa înainte ca incidentul să aibă loc. De asemenea, odată cu dezvoltarea de noi sisteme wireless de monitorizare a sănătății, într-o zi poate că nu va fi nevoie să facem acel apel inițial la 112, device-urile vor face asta pentru noi. Până la urmă, capacitatea umană de inovare pare fără limite, așa că cine știe ce ne va aduce viitorul.
de Ovidiu Mățan
de Ioana Negruț
