Începutul unui nou an...acea perioadă caracterizată de planuri mărețe, obiective smart și o supradoză de optimism. E timpul pentru un nou set de rezoluții și scopuri îndrăznețe pe care, spre deosebire de cele de anul trecut, uitate înainte de Mărțișor, le vom realiza cu siguranță anul acesta.
E adevărat că viața are de multe ori obiceiul de a ne pune bețe în roate și de a ne strica planurile, însă mult mai adesea noi înșine suntem cei care ne sabotăm. Fie prin erori în modul în care setăm acele obiective, fie prin modul în care ne raportăm la ele, reușim, de cele mai multe ori, să ajungem la finalul anului cu o sumedenie de scuze în loc de rezultate.
Dar cum ar fi ca anul acesta să fie chiar diferit? Și nu, nu spun aceasta bazându-mă pe acea supradoză de optimism mai sus menționată, ci pe știință. Așadar, în continuare vă propun trei metode de a ne raporta la obiectivele noi stabilite pentru a le și îndeplini.
Teoria mentalității fixe vs. Mentalitatea de dezvoltare aparține cercetătoarei Carol Dweck și se concentrează în principal asupra modului în care ne raportăm la succes și la eșec. Pe scurt, Mentalitatea fixă (Fixed Mindset) reprezintă un sistem de credințe conform cărora propriile abilități de bază (de ex. inteligența) nu pot fi schimbate, în timp ce Mentalitatea de dezvoltare (Growth Mindset) reprezintă un sistem de credințe conform cărora trăsăturile noastre sunt doar punctul de plecare, acestea putând fi îmbunătățite prin dedicare și efort susținut. În timp ce prima mentalitate e un obstacol pentru dezvoltare, cel de-al doilea tip de a percepe propriile trăsături creează o deschidere spre învățare și dezvoltare continuă.
Ce legătură are aceasta cu setarea obiectivelor? Are. Deorece o persoană cu mentalitate fixă este mult mai probabil să se descurajeze și să abandoneze cu totul obiectivul în cazul primului eșec. În schimb, persoanele cu o mentalitate de dezvoltare văd aceste mici ,,eșecuri'' ca parte naturală a procesului de dezvoltare, ca pe niște provocări, sunt mai entuziasmați și implicați în ceea ce fac, și, nu în ultimul rând, perseverează în caz de eșec. Imaginea despre ei înșiși nefiind una fixă, nu vor interpreta eșecul ca fiind parte din ceea ce sunt, ci ca un pas necesar spre învățare și dezvoltare.
Așa cum menționam și mai sus, una din probleme legate de obiectivele mărețe sunt micile eșecuri. Chiar dacă am împărțit un obiectiv măreț în mai multe obiective mici, acționabile, e posibil ca uneori să nu reușim să le realizăm nici pe acestea (de exemplu, dietele în perioada sărbătorilor). Dacă ești ca majoritatea oamenilor și ai o mentalitate fixă, de obicei, aceste mici eșecuri sunt însoțite de frustrare, deznădejde și chiar renunțare.
Este oare o metodă de opri aceste mici eșecuri din a sabota obiectivele pe termen lung? Știința ne demonstrează că da! Cercetătoarea Marissa Sharif de la Universitatea din California a comparat două abordări când vine vorba de obiectivele pe termen lung. Participanții din primul grup au avut obiective modeste și au primit un plan strict pentru a le atinge, în timp ce participanții din al doilea grup au avut obiective mai ambițioase, dar li s-a spus că au și posibilitatea de a ,,trișa''. Spre exemplu, dacă obiectivul era unul legat de scăderea în greutate, participanții din al doilea grup au primit, pe lângă clasicul plan de exerciții și dietă, două zile în care aveau voie să sară peste antrenamente și 500 de ,,calorii de urgență'' la care puteau apela în caz de nevoie. Care grup s-a descurcat mai bine? Sigur nu cei cu obiective modeste și cu planul strict! Cei cu obiective grandioase și cu posibilitatea de a trișa inclusă în plan, au avut cele mai bune rezultate la final.
Așadar, o foarte bună strategie de a întâmpina acele momente în care avem mai puțină motivație sau în care contextul e în defavoarea noastră, este de a ne planifica și cât avem voie să trișăm. Astfel, vom privi aceste momente ca parte din plan și vom evita sentimentul de vinovăție sau deznădejde care apare de obicei după ele.
,, Când vine vorba de stabilirea obiectivelor, există două tipuri de abordări'' explică psihologul Susan David de la Facultatea de Medicină Harvard. Există, pe de-o parte, obiective pe care,, trebuie'' să le realizăm. Acestea sunt impuse, de multe ori de o persoană apropiată care ține la noi sau de propriul simț al obligației și sunt, de cele mai multe ori, legate de evitarea unor repercusiuni negative (de exemplu, sentimentul de rușine sau pierderea afecțiunii celor din jur). Deloc surprinzător, aceste obiective rezultă, cel mai adesea, într-un eșec. Vei reuși să mergi până la sală, dar aceasta nu va deveni o rutină sau îți vei suna rudele din obligație, dar nu vei dezvolta relații puternice cu acestea. Aceasta se întâmplă deoarece, când ne simțim constrânși să facem ceva, (chiar dacă e vorba de o constrângere auto-impusă), nu facem acel lucru cu plăcere. În acest fel, cresc șansele ca, la primul obstacol, să renunțăm.
Există însă și un al doilea tip de obiective, cele pe care ,,ne dorim'' să le realizăm. Aceste obiective reflectă interesele și valorile reale ale unei persoane. Le urmăm deoarece ne fac plăcere, au importanță pentru noi sau că fac parte din identitatea noastră. Dar cel mai important, acestea sunt alese liber de noi. Fără restricții sau evitări, ele reprezintă exact ce ne dorim.
Partea bună este că obiectivele noastre caracterizate de ,,trebuie'' precum și cele bazate pe o dorință pot fi unele și aceleași! Așadar, pe lângă formularea lor în termeni de dorință (Trebuie să mănânc mai sănătos vs. Vreau să mănânc mai sănătos), putem schimba și motivele din spatele lor. Spre exemplu, poți alege să mănânci mai sănătos deoarece îți e frică să nu te îngrași sau poți mânca sănătos deoarece consideri sănătatea ca fiind o parte esențială a unei vieți fericite. Deși ambele abordări te vor face să începi o acțiune, motivația care are ca sursă o dorință va ține mult mai mult decât cea izvorâtă din evitare, frică și obligație.
În concluzie, e perfect normal și chiar de încurajat faptul că în această perioadă a anului ne simțim motivați să stabilim o serie de rezoluții și să ne dezvoltăm, indiferent ce înseamnă aceasta pentru fiecare dintre noi. Iar cercetările ne arătă că e într-adevăr bine să setăm obiective mari și îndrăznețe, atâta timp cât ne privim abilitățile ca fiind flexibile, deci posibil de a fi îmbunătățite, planificăm modul în care putem trișa în caz de nevoie și suntem motivați de ceva pe care chiar îl dorim cu adevărat. Noi, oamenii, suntem animați de proiectele mărețe, dar ușor demoralizați de micile eșecuri. Cele trei sfaturi de mai sus , pot ajuta ca anul acesta să realizăm ceea ce ne propunem.
David, Susan (2016) Emotional Agility: Get Unstuck, Embrace Change, and Thrive in Work and Life
Dweck, C. S. (2006). Mindset: The new psychology of success. Random House Incorporated.
de Ovidiu Mățan
de Adrian Cozac
de Ovidiu Mățan
