Aristotel spunea: "Un om educat se deosebeşte de un om needucat, aşa cum un om viu se deosebeşte de un om mort". Una dintre semnificațiile acestei maxime atât de concentrate se poate referi și la faptul că atunci când vorbim de educaţia unui om, nu vorbim doar despre anii de studiu ai acestuia, ci vorbim mai ales de roadele pe care le-au semănat în acel om şi de roadele pe care acel om le seamănă la rândul lui, cu demnă responsabilitate în jur.
În ultimii ani lumea s-a schimbat mult, şi, odată cu ea, a avut loc o autentică revoluţie tehnologică care a atras modificări radicale în ceea ce privește nevoile şi aspiraţiile industriei, dar şi în ceea ce privește profesionistul de rând care are şansa unui cuvânt de spus în oricare interacţiune cu ceea ce înseamnă lumea de astăzi. Am cunoscut oameni, care acum, cu părul alb in cap, nu au avut acces la foarte multe lucruri care astăzi sunt la îndemâna oricui. Dintre aceşti oameni, aş dori să vă povestesc despre un ţăran de rând şi despre nevoia lui de a semăna bucurie. Acest ţăran, după ce îndeplinea toate muncile primăverii, aştepta cu bucurie momentul în care în cireşul din curtea lui se coceau cireşele dulci şi cărnoase, un rod ce aducea o neîntinată căldură în sufletul lui. Şi, întrucât acel ţăran dorea să împărtăşească şi altora dintr-o bucurie ce nouă astăzi ni s-ar părea minoră, el mai făcea o ghiduşie: chema micii copii pofticioşi de pe uliţă să se bucure de roadele cireşului din curtea sa şi să le culeagă. Acesta este într-adevăr un lucru frumos şi cu adevărat generos pentru un suflet care găsea bucurie în roadele simple ale naturii.
Am avea multe de învăţat din asemenea întâmplări. Chiar dacă astăzi mai rar găseşti un IT- ist care să cultive cireşi în curtea sa, sunt sigur ca găseşti IT-işti care ştiu ce înseamnă sufletul unei echipe, ce înseamnă să faci o echipa să meargă şi ca proiectul acela elaborat de ea să rodească în curtea unei companii mai mici sau mai mari. Sunt convins că toate marile companii din IT au reuşit în a aduce rezultate extraordinare pe piaţă întrucât nu au văzut într-un angajat doar o resursă, ci un om care vine dintr-o familie - tot un fel de echipă practic. De asemenea, aceste companii au luat în considerare că acest om provine dintr-un mediu condus de tehnologii foarte avansate şi l-au perceput ca un membru al echipei lor care, prin reinventare şi străduinţă, poate aduce un suflu nou în acea companie.
Nevoile unui angajat nu mai reprezintă în ziua de astăzi doar nevoi materiale, ci mai degrabă nevoia de a contribui la evoluția echipei într-un mod unic şi responsabil. Angajatul de astăzi nu are cireşi în curtea sa, dar dacă împarte cu dărnicie roadele proiectului pe care lucrează alături de o echipă unită, va avea bucuria că munca sa nu a fost în zadar şi nu s-a sfârşit fără a-i ilustra amprenta. Nevoile şi aspiraţiile aduc întotdeauna cu ele şi o latură prin care ne asumăm responsabilităţi faţă de echipa în care lucrăm dar și față de familie și prieteni.
Dar să restrângem perspectiva la aceea a profesionistului din IT: ce ar putea însemna pentru el evoluţia viitoare a tehnologiei? Industria va ajunge poate peste 10-20 ani, poate chiar în România, la un nivel atât de înalt la care - sper eu, va avea doar problema de a păstra natura nealterată de om şi nepătată de amprentele tehnologiei. Inteligenţa artificială şi roboţii vor putea prelua foarte multe sarcini din cele executate curent de om, dar nu cred că vor putea prelua spiritul unei echipe sau locul unui om care pune suflet în ceea ce face. Nevoia de frumos a sufletului uman va împinge evoluţia tehnologică spre idealuri înalte, spre unitate, spre recunoaşterea faptului că, la un moment dat, prin înţelepciunea comună a popoarelor şi prin ajustarea completă a idealurilor spre pace şi bunăstare, spaţiul din univers va deveni unica şi cea mai provocatoare frontieră ce poate fi depăşită. Una dintre condițiile principale ce ar trebui să fie asigurate ca acest viitor să se configureze, se referă la constituirea unei mase critice de oameni educați și la transformarea acesteia într-un reper de luat în considerare. Prin educație, reușim să apreciem cele mai simple bucurii, ne consolidăm capacitatea de a empatiza și de a conștientiza că suntem parte dintr-o colectivitate la binele căreia ne putem aduce toți contribuția. Degeaba ne satisfacem nevoia de a avea un accesoriu scump, dacă nu avem puterea să ne gândim că, undeva, poate exista un băieţel sau o fetiţă care nu are nici măcar o jucărie cu care să se joace. Prin urmare, viitorul tehnologiei înseamnă că profitul unei companii este investit în îmbunătățirea calității vieții celor din jur, și respectând natura, cu toate darurile și frumusețile acesteia.
Aşadar, să nu uităm să fim optimişti şi să fructificăm respectuos fiecare şansă preţioasă de a ne lăsa amprenta în sufletul lumii în care trăim.
de Ovidiu Mățan
de Oana Șipoș
de Mircea Vădan
