Auto-disciplina are un impact mai mare asupra performanței academice decât talentul intelectual - Acesta este citatul care, poate, multora dintre noi ar trebui să ne mai dea o șansă sau o speranță că putem să realizăm lucruri mărețe, că putem să fim cei mai buni specialiști în domeniul nostru sau că puterea de a ne schimba și modela este de fapt în controlul nostru.
Citatul anterior reprezintă de fapt concluzia unor serii de teste și experimente ce au avut ca scop determinarea factorilor care influențează performanța și punerea acestora în balanță cu coeficientul de inteligență (IQ). Unul dintre factorii care s-au remarcat ca fiind chiar mai influent decât IQ-ul în atingerea performanței la oameni este auto-disciplina în a modela comportamentele și obiceiurile. Pentru a înțelege cum s-a ajuns la această concluzie e important înainte de toate să definim ce sunt obiceiurile (sănătoase sau nesănătoase) și să înțelegem modul în care creierul uman înregistrează comportamente sau obiceiuri noi sau mai simplu zis, învață (învață ref. la comportamente, nu a memora sau reține informații).
Creierul nostru este pe departe cel mai complex sistem din organismul uman, iar tocmai din acest motiv peste 20% din resursele totale de energie ale corpului merg doar către creier (restul organelor primesc procentual mult mai puțin).
Deoarece resursele pe care corpul le pune la dispoziție sunt limitate, creierul uman a evoluat în timp înspre a-și eficientiza modul în care alocă aceste resurse diverselor procese ce au loc în interiorul său, iar unul din procesele cruciale evoluției noastre este cel de selectare, învățare și deprindere a noilor comportamente. Concret, de fiecare dată când ne aflăm în fața unei noi situații sau unui nou context ce necesită o acțiune/comportament din partea noastră, creierul nostru va alege mereu calea care presupune cel mai mic efort energetic sau mental pentru el și va învăța și reține acest mod de acțiune pentru a-l putea accesa pe viitor direct, fără a fi nevoie să mai trecem încă o dată prin acel proces (De ex: ar fi ineficient și frustrant să fim nevoiți de fiecare dată să reînvățăm să conducem o mașină după o pauză mai îndelungată). Cu cât ne întâlnim mai des cu acel context, cu atât comportamentul învățat anterior va deveni unul de rutină pentru noi.
Fiziologic vorbind, în momentul în care deprindem un nou comportament, în creierul nostru se creează noi "cărări" (legături) neuronale, iar cu cât frecvența accesării acestei cărări crește, cu atât această legătură neuronală devine mai puternică și mai accesibilă pentru noi.
De exemplu, dacă avem o persoană care lucrează într-un domeniu ce necesită multă interacțiune cu clienți/persoane noi aflate la distanță, iar prima noastră experiență de acest gen a decurs foarte bine, întâlnindu-ne și văzându-ne (stimul vizual și auditiv) cu persoana nouă printr-un apel video (gen Skype), atunci vom avea tendința și ne vom dori ca și următoarele interacțiuni cu alte persoane noi să fie tot prin același mod de operare, nu doar la telefon (stimul auditiv).
Înțelegând modul de operare a creierului, să definim acum ce este de fapt un obicei.
Obiceiul este acel comportament asociat unui anumit context/stimul declanșator (social, psihologic, vizual, auditiv etc.), a cărui acțiune are ca urmări diferite recompense pentru creier. Iar pentru a clarifica și mai mult acest aspect, aparent abstract, vom introduce Fig. 1 de mai jos împreună cu un exemplu concret:
Fig. 1. Modul în care se formează un obicei - modeul Declanșator - Comportament - Recompensă (DCR)
Exemplu:
Obiceiul poate fi: De a vorbi peste alți colegi în timpul ședinței.
Declanșatori posibili - se iterează niște idei cu care nu sunt de acord, vreau să-mi afirm autoritatea în fața colegilor mei, ceilalți se așteaptă de la mine să vorbesc cel mai mult la această ședință, vreau să fiu văzut ca lider al echipei etc..
Acțiunea/Comportamentul - Intervin și vorbesc peste celelalte persoane (folosindu-mă de vocea mea mai puternică sau de autoritatea profesională sau , sau etc.)
Acum că am înțeles cum apar obiceiurile și cum sunt acestea percepute de creier, putem să trecem la etapa care cu adevărat contează și poate avea un impact major la nivel personal sau la nivel de performanță profesională - etapa de conștientizare și schimbare (dacă e cazul).
Bineînțeles că obiceiurile pot să fie sănătoase (obiceiul de a ne spăla pe dinți zilnic dimineața și seara, obiceiul de a asculta părerile tuturor colegilor, obiceiul de a ajuta mereu colegii la nevoie etc.) sau obiceiuri nesănătoase (obiceiul de a nu face sport, obiceiul de a fi individualist, obiceiul de a ne impune punctul de vedere fără a aduce argumente, doar pentru că suntem manager/șef/client etc.).
Ajută să înțelegem că toate aceste obiceiuri au fost create ținând cont de prima experiență, în acel context dat, pe care creierul nostru a trăit-o și răspunsul acestuia a fost (în acel moment, ținând cont de cunoștințele, experiențele anterioare și resursele disponibile) cel mai eficient, lipsit de efort și la îndemână comportament. Așadar, dacă la primul meu job șeful meu s-a impus în același mod, eu am deprins acest comportament și acum când sunt și eu manager, acesta e singurul model pe care creierul meu l-a înregistrat și acum îl pune în aplicare.
Pentru a schimba un obicei, de cele mai multe ori nesănătos, primul pas pe care trebuie să-l facem este să devenim conștienți de șablonul cerebral al acestuia (pattern) și de ce am ales să îl aplicăm. Concret, să începem să ne analizăm reacțiile și să le legăm de situațiile/contextul/stimulii care sunt prezenți în acel moment, fie că e vorba de un moment al zilei, de anumite persoane, de un anumit loc ș.a.m.d. și pe urmă să vedem care este recompensa pe care noi sau creierul nostru o primește după ce a executat comportamentul/acțiunea respectivă. (vezi Fig. 2)
Fig.2 Conștientizarea șablonului cerebral
După ce am conștientizat care este șablonul cerebral folosit, al doilea pas este să înlocuim comportamentul vechi cu un nou comportament care se potrivește exact pe contextul vechi și care ne oferă aceeași recompensă (vezi Fig.3) și să-l testăm.
Fig.3 Schimbarea unui obicei, păstrând recompensa și stimulii declanșatori
În procesul transformării obiceiurilor nesănătoase în obiceiuri sănătoase ne vom lovi de anumite bariere ce țin de motivație sau voință personală (willpower), adică trebuie să știm exact de ce comportamentul inițial nu este sănătos pentru noi și să fim absolut convinși de faptul că noul comportament este cel sănătos, altfel șansele de a reveni la comportamentul inițial sunt foarte mari deoarece creierul va considera că executarea noului comportament nu este o soluție mai eficientă pentru el și preferă să revină la patternul inițial.
În concluzie, modalitatea în sine de transformare a obiceiurilor nesănătoase nu este una foarte complicată, în schimb, complicată este găsirea și conștientizarea rețelei de conexiuni neuronale ce au declanșat acel comportament și identificarea recompensei pe care noi o primim de fiecare dată și pe care vrem să o primim în continuare.
de Bianca Leuca
de Ovidiu Mățan
de Bálint Ákos
