Eram într-o sesiune de coaching cu un senior manager al unei companii de servicii și discutam despre provocările pe care le-a trăit în confruntările cu anumiți team leaderi. La un moment dat, când discutam despre soluții și acțiuni concrete, m-a întrebat: ,,Ar trebui să fiu autentică sau să încerc altă abordare?" Ea se gândea la posibilitatea de a avea o abordare diferită de felul ei de a fi și de a acționa natural.
Întrebarea m-a lovit din plin, deoarece cred în leadershipul autentic. Consider că liderii ar trebui să aibă o înclinație naturală de a genera performanță prin oameni, de a fi asertivi, de a oferi feedback constructiv și aprecieri și de a comunica scopul și misiunea. Liderii ar trebui să fie naturali și autentici în orice situație, deoarece rolul lor nu este restricționat de program ( de exemplu de la 9 la 17). Ar trebui să își asume acest rol 24/7, deoarece în permanență oamenii le observă comportamentul sau vorbele pe care le transformă în lucruri de luat în seamă (și de urmat) sau în lucruri de criticat.
Pe de cealaltă parte, cred de asemenea și în conștiința de sine și în principii de life-long learning (învățare continuă) și îmbunătățire constantă. Consider că mereu există lucruri noi (abilități, competențe, tehnici etc.) pe care le pot învăța și îmbunătăți. De asemenea, mai cred că un lider trebuie să fie un model de urmat (role model), astfel încât nu de puține ori va trebui să iasă din zona lui de confort. Și aceasta înseamnă că nu e autentic- schimbă ceva în comportamentul lui și pentru acea perioadă de timp, nu mai este autentic.
În mod normal, în aceste cazuri de dileme morale, aș răspunde ca un consultant: depinde. Dar de data aceasta, m-am provocat să găsesc un model și un proces pe care să îl pot urma în orice situație (notă: în această situație sunt neautentic). După cercetări și auto-reflecții, iată ce am aflat:
Învățarea la adulți este autonomă: persoanele adulte care învață sunt implicate activ în procesul de învățare astfel încât aceștia fac alegeri relevante pentru obiectivele lor de învățare: ei învață când ei aleg să învețe și se angajează în procesul de învățare).
Adulții aduc experiența în procesul de învățare: adulții conectează experiențele trecute cu activitățile și baza lor de cunoștințe actuale. Experiența este atât un avantaj cât și un dezavantaj. Este un avantaj pentru că este o resursă bogată. Este însă și un dezavantaj deoarece duce la biasare și presupuneri.
Învățarea la adulți este orientată spre relevanță: cea mai bună metodă prin care adulții învață este relaționarea sarcinii alocate cu obiectivele lor personale de învățare.
Adulții sunt orientați spre sarcină: educația este centrată pe subiect, dar pregătirea adulților ar trebui să fie axată pe sarcină.
Conform unei cercetări publicate în Harvard Business Review (studiu ce a cuprins 195 de lideri, din 15 țări și din peste 30 de organizații globale) cele mai importante 10 competențe de leadership sunt:
Dacă reunim aceste competențe în cinci teme majore, obținem următorul top 5:
Manifestă puternice principii etice și conferă un sentiment de siguranță.
Îi capacitează pe alții să se organizeze singuri.
Dezvoltă un simț al relaționării și apartenenței.
Manifestă deschidere spre idei noi și dezvoltă învățarea organizațională.
Acum, să ne întoarcem la întrebarea: Este autenticitatea un sfat incomod pentru un lider? Ar trebui pur și simplu să fim noi înșine sau să încercăm să fim altfel, să ne comportăm sau să acționăm diferit? În locul unui răspuns scurt, cred că această polemică complexă necesită o abordare integrată.
Consider că în viață trebuie să menținem un echilibru. În acest caz, echilibrul înseamnă că în general, ar trebui să ne comportăm cât mai natural și autentic. De obicei, cei din jurul nostru își dau seama când jucăm un rol. Dar, în anumite situații, precum cele în care vrem să ne schimbăm comportamentul sau modul în care facem lucrurile, trebuie să schimbăm ceva (adică să învățam). În acest caz particular, aceasta ar însemna să ne comportăm diferit, adică să nu fim noi înșine (autentici).
În situația în care ești un comunicator agresiv sau o persoană care reacționează agresiv în situații de stres, dar îți dorești să devii un comunicator mai asertiv- în această situație îți dorești să fii diferit, să nu fii tu însuși. Îți dorești să fii cât mai conștient de acel comportament și să îl schimbi. Aceasta presupune să acționez împotriva modului tău de a fi. Unii ar spune: ,,fake it till you make it"- prefă-te până îți iese. Dar nu chiar! Este demonstrat că nu va funcționa oricum. Mai mult decât doar să te prefaci, trebuie să îți schimbi comportamentul în mod conștient și să încerci să îl integrezi în modul tău de a fi (poate chiar cu ajutorul unui coach), astfel încât să nu mai pară fals.
Implică-te în practici reflexive și introspective: ia-ți timp în fiecare zi să ,,faci un pas în spate", în care să îți închizi toate device-urile și să reflectezi la ce este cu adevărat important pentru tine. Poți face asta cu ajutorul unor practici care cresc foarte mult ca popularitate precum meditația, mindfulness, rugăciunea, plimbările lungi în care să îți limpezești gândurile sau stând pur și simplu în liniște și reflectând. Personal, meditația nu funcționează pentru mine, dar în schimb își fac efectul plimbările în parc sau locuri mai puțin aglomerate (de obicei, după prânz sau seara).
Înțelege rolul tău de lider: care este rolul tău ca lider și cum poți mobiliza oamenii în jurul acestui scop. Acest lucru este cu mult mai important decât atingerea succesului în termeni de bani, faimă sau putere. Oamenii vor fi mai puternic motivați intrinsec dacă sunt mobilizați de scop. Cum facem noi aceasta? Printr-un set clar de valori și misiune (pe care le stabilim împreună cu echipa). Acestea reprezintă fundația companiei și reperele după care ne ghidăm deciziile și strategiile. Avem, de asemenea, o întâlnire anuală în care planificăm lucrurile pe următorul an și purtăm discuții semnificative pentru activitatea noastră.
Caută feedbackul onest: chiar din mai multe surse- colegi, subordonați, prieteni- despre tine și practicile și stilul tău de leadership. Este important pentru tine să înțelegi cum te văd/ percep cei din jurul tău, pentru ca mai apoi să confrunți această imagine cu imaginea pe care o ai tu despre tine sau cu imaginea pe care ți-ai dori ca alții să o aibă despre tine. O practică săptămânală pe care o facem cu echipa este aprecierea: la finalul ședinței noastre săptămânale, oferim aprecieri pe acțiuni specifice colegilor noștri. De asemenea, mai avem discuții periodice cu fiecare membru dine echipă (staying interviews) de unde primesc feedback structurat și sugestii dinspre cum pot ajuta pe provocări specifice.
Dezvoltă-ți flexibilitatea: abordează perspective diferite asupra unor taskuri sau situații specifice. Sunt situații în care trebuie să fii mai mult inspirator, dar și momente care necesită direcții precise și asumarea unor decizii dificile. Un model structurat care te poate ajuta se numește leadershipul situațional, care poate oferi îndrumări asupra diferitelor tipologii de leadership pe care să le adopți cu oamenii în diferite situații.
de Mihai Varga
de Călin Diniș , Mihai Tentis
