Dacă citești această revistă cel mai probabil lucrezi în IT și dacă lucrezi în IT e și mai probabil să fi auzit sau chiar lucrat cu Jenkins sau cu fostul Hudson. De la QA la Dev, DevOps, BA, PM, DM și așa mai departe toți interactionează cu Jenkins sau cu un alt server de Continous Integration.
Deoarece Jenkins poate efectua o listă extensivă de task-uri prin multitudinea de plugin-uri disponibile, el poate fi folosit în dezvoltarea a aproape oricărui proiect indiferent de limbaj sau de arhitectură.
Eu încă nu am găsit proiect în realizarea căruia Jenkins să nu mă poată ajuta cu automatizarea unui task. Tocmai din acest motiv Jenkins este unul din cele mai folosite soluții de CI și, de multe ori, primul server de CI întâlnit de un junior.
Jenkins poate fi instalat pe oricare din sistemele de operare populare, fie printr-un pachet nativ (Windows, Ubuntu/Debian, Red Hat/Fedora/CentOS, Mac OS X, openSUSE, FreeBSD, OpenBSD sau Gentoo) fie prin „java -jar jenkins.war.” (Pe Windows acesta poate fi setat și ca windows service după instalare).
Odată instalat Jenkins poate fi accesat printr-un browser la localhost: 8080, aceasta fiind adresa default. Adresa poate fi ușor reconfigurată prin intermediul interfeței, aceasta fiind și principalul mod de a interacționa cu Jenkins.
Următorul pas după instalare ar trebui să fie securizarea serverului deoarece implicit Jenkins se instalează nesecurizat, oricine cu acces la server are control total asupra task-urilor și configurărilor. Pentru a securiza Jenkins începem prin a naviga la “Manage Jenkins” urmat de “Setup Security”.
În această pagină avem mai multe opțiuni pentru securizare (Legacy mode, Logged-in users can do anything, Matrix-based security, Project-based Matrix Authorization Strategy). Cel mai folosit mod fiind Matrix-based security în care se setează drepturi pentru fiecare utilizator și pentru fiecare tip de task pe care acesta îl poate efectua.
Dacă folosiți acest mod de securizare va trebui să fiți atenți la majuscule / minuscule deoarece “Admin”, “admin” sunt considerați utilizatori diferiți. Al doilea aspect la care trebuie să acordați atenție sunt drepturile atribuite user-ilor. Este foarte ușor să ajungeți în situația în care nu aveți un user cu drepturi depline (un admin).
Dacă vă găsiți în această situație urmați pașii de la linkul următor.
Jenkins oferă posibilitatea creării mai multor tipuri de job (proiecte) sau copierea unui job existent. Orice job se creează prin accesarea opțiunii „New Item” din Dashboard urmat de tipul de job dorit, acesta fiind posibil doar dacă utilizatorul are drepturile necesare. În caz contrar, opțiunea de „New Item” nu este afișată.
Esența unui job (proiect) în Jenkins este de a automatiza acțiunile care altfel ar trebui executate manual. Numărul de pași, acțiunile executate de fiecare pas și rezultatul fiecărui pas depind de modul în care au fost configurați și diferă enorm de natura proiectului. Însă în general orice job în Jenkins va avea următoarea structura.
Indiferent de scopul unui job, o configurare este absolut necesară, cea de „Build”. În acest pas se setează acțiunea pe care trebuie să o execute acest job.
Pe lângă setarea pasului de „Build” într-un job Jenkins, în funcție de plugin-urile instalat pe server, pot fi setați următorii pași și nu numai:
transmiterea de parametri către job.
pași premergători jobului, care pregătesc mașina pe care va fi executat jobul.
pas pentru a seta locația fișierelor sursă.De obicei ele sunt păstrate pe un VCS.
momentul în care jobul să se execute (în „Build Triggers”)
Versatiliatea lui Jenkins constă în faptul că este susținut de o comunitate care adaugă constant noi functionalități prin intermediul plugin-urilor. Cum pentru smartphone există vorba „There’s an app for that”, pentru Jenkins echivalentul ar fi „There’s a plugin for that”. Dezavantajul este la fel ca și în cazul app-urilor, că multe pot fi out-dated, iar calitatea și performanța depind total de autorul plugin-ului.
În Jenkins plugin-urile pot fi adăugate, șterse, actualizate prin „Manage Plugins” din „Manage Jenkins”. La instalare, Jenkins are un set minim de plugin-uri, însă pentru a te putea folosi eficient de Jenkins mai multe plugin-uri ar trebui instalate.
Dintre plugin-urile pe care le-am folosit aș vrea să le menționez pe următoarele:
Subversion Plug-in, Ant Plugin, GitLab Plugin – pentru build management;
Cucumber Reports Plugin, JUnit Plugin, ;Checkstyle Plug-in](https://wiki.jenkins-ci.org/display/JENKINS/Checkstyle+Plugin) – pentru rapoarte;
Email Extension Plugin – pentru configurarea email-urilor;
Pe lângă instalarea plugin-urilor, Jenkins mai are nevoie de configurarea unui server de E-mail, diferite configurări pentru Git, Maven, Ant , Java în funcție de nevoi. În general orice plugin nou adaugă setări ce se pot configura la nivel global pentru acel plugin. Toate aceste configurari se fac în „Configure System”.
Am parcurs în linii mari tot ce trebuie să știți pentru a putea instala, configura și crea un proiect în Jenkins, însă ca multe tool-uri open-source ce au o comunitate mare în spate, modul de configurare și scopul în care poate fi folosit variază de la un proiect la altul.
Principalele aspecte de care ar trebui să țineți cont când decideți să folosiți Jenkins ca server de CI sunt cerințele de CPU, memorie și spațiu de stocare. Jenkins nu este un tool finisat și optimizat din punct de vedere al performanței și a resurselor, iar plugin-urile „3rd party” vin cu riscuri în această privință.
de George Rus , Daniela Fati
de Leonard Pitu
de Adrian Ulici
