Sau cum un program de inovaţie poate fi modul prin care să atragi oameni talentaţi, să creezi un mediu de lucru unic, să dezvolţi produse noi şi să deschizi oportunităţi de business în pieţe variate.
Sunt sigur că toată lumea a observat că industria de IT din Cluj are de un an încoace câteva iniţiative foarte interesante: Imprezzio Idea Challenge, Seed4Tech şi foarte curând acceleratorul de cultură Life is Hard.
Pe cât de diferite par a fi aceste iniţiative, toate fac parte din conceptul de inovaţie deschisă. Vom încerca să expunem trendurile care au provocat nevoia pentru aceste programe:
concurenţa pentru forţa de muncă. Industria de IT are nevoie de mai mulţi oameni cu înaltă pregătire tehnică în comparaţie cu disponibilitatea pe care o oferă în momentul actual piaţa. Aceasta creează un context în care companiile concurează între ele pentru a atrage talent, mizând în primul rând pe pachete salariale atractive. Totuşi, oamenii talentaţi nu caută doar atât; negăsind companiile cu viziune dincolo de salariul de sfârşit de lună, aleg să lucreze pentru ei înşişi, mergând pe drumul antreprenoriatului, ceea ce acutizează criza forţei de muncă.
trecerea de la servicii la produs. Modelul de outsourcing nu permite scalarea veniturilor companiei, iar cheltuielile crescânde cu personalul reduc profitabilitatea. Acestea din urmă sunt costuri fixe, dar câştigurile acumulate din proiectele clienţilor oscilează. Peste toate acestea, contextul global aduce mult mai multe opţiuni pentru un client ce vrea să externalizeze un proiect software. Natural, companiile de IT s-au orientat spre produse. Crearea şi extinderea portofoliului reprezintă priorităţi în agendele lor, dar aceasta se poate întâmpla doar dacă lângă talentul tehnic vine şi o componentă de business.
Toate aceste trenduri au soluţii consacrate. Problema este că toată lumea ştie de aceste soluţii şi atunci ROI-ul lor este din ce în ce mai scăzut. Dar acesta nu este singura problemă: soluţiile sunt de cele mai multe ori orientate către simptome şi evită abordarea cauzelor. În fine, majoritatea consultanţilor vând soluţii bazate pe tehnologii depăşite: managementul ştiinţific aplicat în majoritatea afacerilor din România a fost dezvoltat în 1850.
Câteva companii mizează pe soluţii ce în loc să lupte cu trendurile, creează contexte unde soluţiile să vină spre ele tocmai datorită trendurilor existente. Revin la conceptul de inovaţie deschisă, concept care spune că inovaţia poate apărea mai rapid, mai uşor şi cu un consum de resurse mai scăzut, într-un context colaborativ, unde compania se coordonează cu parteneri externi - experţi, companii şi antreprenori - şi interni - angajaţii cu spirit antreprenorial şi viziune - pentru a-şi atinge obiectivele strategice de inovaţie.
Forward Partners, unul dintre studiourile de startupuri din UK, atrage antreprenori cu produse la stadiul de idee şi participă la construcţia businessului cu resurse, capital şi servicii - în calitate de investitori. Beneficiile modelului sunt multiple: compania construieşte doar produse validate de către antreprenori, îşi formează o imagine şi cultură unică şi are două surse de venit - produsele profitabile şi vânzarea participaţiilor la capital, în cazul unui exit.
Un alt model este Rocket Internet. Diferenţa majoră este că în acest caz compania nu se mai comportă că un investitor ci deţine majoritatea participaţiei în produsul nou creat. Antreprenorii sunt atraşi din rândurile celor cu ani buni de experienţă de piaţă în diferite verticale sau ideile sunt formulate intern (uneori chiar "împrumutate" din alte pieţe.)
Există o singură diferenţa majoră între cele două abordări, într-un caz compania comportându-se că un investitor, în celălalt internalizând ideea. De notat este, că pentru a canaliza lead-urile, startup studio-ul poate debuta printr-un hackathon sau un alt tip de eveniment care să antreneze oamenii interesaţi.
Un aspect interesant este extinderea acestor modele, fiind active peste 110 startup studios global. Poate să apară o problemă legată de terminologie, pentru că aceste programe de inovaţie poartă şi alte denumiri: startup foundry, product lab, venture studio, company builder.
Pentru companiile ce au un proces bine pus la punct prin care să poată valida viabilitatea ideii de produs - cum este Fastlane Ventures din Rusia, care lansează o companie de la zero în 50 de zile - studioul de startup-uri reprezintă cel mai rapid şi simplu mod de a genera noi produse.
Notabil este că aceste programe de inovaţie sunt avantajate de existenţa unor parteneriate cu sindicate de investitori sau fonduri de investiţii de tip seed. O astfel de alianţă este mutual avantajoasă - compania nu mai este nevoită să investească lichidităţi iar fondul de investiţii are o sursă de companii investibile.
O companie ce are şi un astfel de studio este fără îndoială mult mai atractivă pentru programatorii talentaţi. Mai lipseşte o componentă aici, componentă ce poate influenţa decisiv succesul programelor de inovaţie - cultura. Validarea şi lansarea de produse noi este o activitate ce presupune un mod diferit de organizare a personalului şi a resurselor. Apoi, mai este necesară adopţia unor metodologii ce ţin de construcţia de business. În aceste condiţii cum putem dezvolta o cultură în care toţi membrii echipei comunică şi colaborează mult mai eficient? Cum putem să construim un context în care oamenii sunt cu iniţiativă şi nu au nevoie de supervizare pentru a rezolva problemele ce apar?
Răspunsul este un nou model de program de inovaţie: acceleratorul de cultură. În cadrul acceleratorului membrii echipei experimentează cu trei aspecte:
noi moduri de organizare şi colaborare - flat teams, open allocation, agile teams, holacracy;
noi metodologii - lean startup, customer development, staged rollout;
Toate bune şi frumoase, dar de unde pot începe? Un program de inovaţie presupune trei paşi precişi pentru a fi bine setat de la început. Este important să îi urmărim dacă dorim ca rezultatele să fie predictibile şi măsurabile. Primul pas este setarea strategică a programului. Acest pas presupune precizarea obiectivelor, a rezultatelor dorite şi a tipului de program ce va fi implementat. Al doilea pas presupune planificarea detaliată a programului: activităţile şi persoanele implicate, agenda şi modul de desfăşurare al programului. Cel de-al treilea pas este implementarea. Din experienţele anterioare am învăţat că este de preferat să se pornească cu un program pilot, care să ruleze la scară mică pentru o perioada determinată de timp. Un MVP, dacă doriţi. Pe baza lucrurilor învăţate, programul de inovaţie se va adapta sau scala pentru a aduce maximul de valoare.
Dacă doriți să înţelegeți mai bine cum puteți beneficia de pe urma unui program de inovaţie şi ce presupune acesta, vă invit să intrați în conversaţie cu noi. Ne găsiți pe thisisnotastorm.com. Pentru că suntem o companie deschisă, toate resursele, studiile de caz şi instrumentele ce le folosim pot fi descărcate de pe site-ul nostru.
de Ovidiu Mățan
de Kovacs Zsolt
de Radu Murzea
de Axente Paul
