Bineînțeles, mi-am dat seama că aveam și alte idei care mi-ar fi putut simplifica viața sau care mi-ar putea face fiecare zi mai distractivă. De exemplu, mi-ar fi plăcut să găsesc o modalitate de a-mi debloca telefonul fără a-l atinge sau să deschid portiera prin simpla apropiere de scaunul șoferului și multe alte astfel de dorințe. Și apoi a apărut NFC, exact ca Moș Crăciun, și câteva din aceste dorințe chiar s-au îndeplinit.
Near Field Communication (NFC) reprezintă un set de standarde de comunicare fără fir cu rază scurtă, care de obicei necesită o distanță de cel mult 10 cm pentru a realiza o conexiune. NFC ușurează viața consumatorilor din lumea întreagă datorită aplicabilității sale: simplificarea tranzacțiilor și a schimburilor de conținut digital și conectarea unor device-uri electronice printr-o simplă atingere. Un alt avantaj este faptul că NFC este compatibil cu sute de milioane de carduri și cititoare din lumea întreagă.
Tehnologia NFC poate lua multe forme și dimensiuni, dar cele mai întâlnite sunt Tag-urile NFC (dispozitive pasive) și smartphone-urile (dispozitive active). Tag-urile variază ca nivel de complexitate. Cele simple au memorie puțină și unchip radio atașat de o antenă, oferind numai o semantică de tip citit-scris. Uneori, aceste dispozitive pot fi programate pentru a fi de tip read-only. Tag-urile mai complexe oferă operații matematice și au hardware criptografic pentru a autentifica accesul la un anumit sector. Cele mai sofisticate tag-uri conțin sisteme de operare, permițând interacțiuni complexe cu codul care operează pe tag.
Datele stocate pe tag pot să fie scrise într-o multitudine de formate, dar multe dintre API-uri se bazează pe un standard definit de NFC Forum numit NDEF (NFC Data Exchange Format).
Chiar dacă această tehnologie este pe piață deja de câțiva ani, după părerea mea ea încă nu este folosită la potențial maxim. Primul telefon cu sistem de operare Android și suport NFC a fost lansat în 2010 (Samsung Nexus S), urmat de Windows in 2012 (Nokia Lumia 610) și apoi de Apple în 2014 (iPhone 6, numai pentru Apple Pay).
Informațiile de mai sus sunt de ajuns să demonstreze că NFC se pretează la o gamă vastă de utilizări și, prin urmare, ar trebui să cucerească un procentaj foarte mare din utilizatori și afaceri. Dar acest lucru nu se întâmplă. Să încercăm să ne dăm seama de ce.
Modelele de business timpurii, cum ar fi aplicațiile de advertising și cele industriale nu au avut mare succes, fiind depășite de tehnologii alternative cum ar fi codurile QR, codurile de bare sau tag-urile UHF, dar avantajul tehnologiei NFC este că device-urile sunt de cele mai multe ori conectate în cloud. Toate smartphone-urile pe bază de NFC au acces la aplicații speciale, incluzând cititoare de carduri(tag-uri), spre deosebire de infrastructurile tradiționale, care impun un anumit standard (de cele mai multe ori patentat) pentru fiecare tip de card în parte, de control al accesului sau platforme de plăți. Spre deosebire de aceste cazuri, utilizatorii NFC se pot conecta la un third-party device NFC, care se comportă ca un server pentru orice fel de acțiune (sau reconfigurare).
În următoarele paragrafe voi încerca să analizez avantajele și potențialul de utilizare al acestei tehnologii din diferite puncte de vedere.
NFC nu este o tehnologie incredibil de inovatoare. Ca și Bluetooth sau WiFi, este un standard radio de comunicare wireless. În lumea wireless, cea mai asemănătoare tehnologie este RFID (radio frequency identification). Datorită costurilor mai reduse de implementare, necesităților și modificărilor, NFC poate fi util în foarte multe situații. Tag-urile NFC au forme diferite, pornind de la stickere simple până la cele care se autodistrug sau care sunt rezistente la apă și condiții meteo extrem de dure. Capacitatea de citire și scriere diferă și ea: de la device-uri care au doar capacitate de write-once sau read-only, până la un număr nelimitat de operații sau spațiu de memorie protejat prin parolă.
Toate companiile care țin evidența unor obiecte ar trebui să aprecieze această tehnologie. Vânzătorii, companiile de transport, spălătoriile care folosesc tag-uri NFC încorporate în pachete, haine și alte obiecte de vânzare, se pot folosi de NFC pentru a ține inventarul tuturor obiectelor.
Un tag de tip smart poate fi introdus în orice fluturaș. Dacă atingi tag-ul ești redirecționat către un site, primești detaliile unui contact sau poți chiar accesa CV-ul unui candidat sau o biografie scurtă sub formă de text sau imagine. Unele mall-uri, chiar din România, folosesc aceste tag-uri în scopuri publicitare sau ca gift-carduri, reduceri și chiar organizează concursuri de treasure hunting prin intermediul lor.
Dar de vreme ce suntem în era în care se dezvoltă tot mai mult așa-numitul domeniu al Internet of Things, au apărut soluții și idei mult mai inovatoare. Companiile folosesc _tag-uri_pentru a urmări activitatea angajaților, dar și pentru a estima timpul anumitortask-uri sau pentru a administra concediile. În combinație cu NFC, angajații pot foarte ușor să înceapă și să termine task-urile proprii din orice punct al companiei s-ar afla cu ajutorul telefonului, sau, și mai convenabil, pot face asta când intră în birou sau părăsesc locul de muncă.
Servicii medicale, marketing, plăți - există foarte multe aplicații și posibilități. Dar aplicația mea preferată este un device care poate fi purtat-de exemplu un inel sau o brățară- și prin intermediul căruia se poate debloca sau deschide cu o simplă atingere, telefonul, ușa sau chiar mașina personală. Folosit în combinație cu un sistem GPS, un modul NFC poate localiza orice, de la lucruri, la animale de companie pierdute sau chiar persoane.
Dacă nu lucrezi în domeniul IT sau nu ești foarte pasionat de astfel de lucuri, probabil că nici nu ai auzit despre această tehnologie, cu toate că este disponibilă pe piață deja de cinci ani.
Utilizatorii trebuie să afle detalii despre această tehnologie. După părerea mea, și mi-e destul de greu să afirm acest lucru din postura mea de Android developer, probabil că singurul motiv pentru care această tehnologie nu este încă recunoscută și folosită la scară largă este că nu are susținerea iOS. Apple susține doar Apple Pay prin NFC și nu există deloc suport API, nici măcar în cazul celei mai recente versiuni, iOS 8. Motivul principal pentru acest spațiu gol se datorează, după cum chiar ei afirmă, problemelor de securitate pe care folosirea tag-urilor le ridică. Voi investiga aceste ipoteze mai târziu.
Dacă nu ești developer de Android sau Windows, ratezi toată distracția. Sistemul de operare Android a fost primul care a oferit suportul API pentru a interacționa cu tag-uri NFC și a introdus noțiunea de Beaming - un feature care permite datelor să fie transferate via NFC către alte telefoane Android. Acest feature permite schimbul de bookmark-uri web, informații de contact, instrucțiuni, videoclipuri pe Youtube și altele.
NFC începe să cucerească din ce în ce mai mulți utilizatori în fiecare zi și cu siguranță ne putem folosi de această tehnologie în multe domenii. Dezvoltarea aplicațiilor este facilă; protocoalele de securitate(NFC Signature RTD 2.0) pentru semnarea și verificarea integrității datelor sunt acum folosite; tag-urile cu acces protejat al memoriei sunt disponibile. Prin urmare, nu văd motive pentru care NFC nu ar trebui să cucerească piața în perioada următoare. Păcat că Apple pierde toată distracția.Voi încheia acest articol aici și vă aștept într-un număr viitor pentru a analiza mai în amănunt caracteristicile NFC de pe Android.
de Patkós Csaba
de Ioana Varga , Ioana Costea
de Lucian Pop
