Deseori, programatorii români și companiile software sunt insuficient familiarizați cu unele noțiuni de bază privind dreptul de autor - noțiuni ce îi pot ajuta substanțial în activitatea lor. Din experiența noastră, am ales câteva aspecte care ni se par mai relevante. Bineînțeles, lista rămâne deschisă, dar cele de mai jos pot fi un bun început.
Pot fi protejate prin drept de autor: orice expresie a unui program, programele de aplicaţie şi sistemele de operare (exprimate în orice limbaj - cod-sursă sau cod-obiect), materialul de concepţie pregătitor, manualele.
Dreptul de autor asupra unui program pentru calculator (software) se naşte din momentul creării acestuia (când programatorul începe să scrie liniile de cod). Autorul este programatorul (persoana fizică), iar titularul dreptului de autor asupra programului poate fi programatorul și/sau angajatorul/clientul său (în funcție de situația concretă și de înțelegerea scrisă dintre ei).
Nu sunt protejate prin drept de autor: ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un software, inclusiv cele care stau la baza interfeţelor sale.
În principiu, prin cesiunea - exclusivă sau neexclusivă - a tuturor sau doar a unora dintre drepturile patrimoniale de autor.
Cesiunea trebuie să aibă loc în anumite condiții foarte specifice. Spre deosebire de cesiunea exclusivă, în cazul cesiunii neexclusive, titularul dreptului de autor păstrează și el drepturile cedate (putând utiliza el însuși programul) şi le poate transmite și altor persoane.
De cele mai multe ori, sub influența practicii americane, se folosește impropriu noțiunea de licență pentru software. Dar termenul de licență nu există în legislația aplicabilă în România, în cazul programelor pentru calculator; de fapt, este vorba despre o cesiune a dreptului de utilizare a unui program (unul dintre drepturile patrimoniale de autor).
Această cesiune a dreptului de utilizare este echivalentul unui license agreement - adică acea autorizare scrisă dată de titularul dreptului de autor (pe hârtie sau în format digital) care însoţește un software și prin care se arată că acesta este licenţiat, nu vândut. Este, de fapt, un contract încheiat între titularul dreptului de autor şi utilizator, prin care utilizatorul primește - de cele mai multe ori - dreptul neexclusiv de a folosi acel software (fără a-l putea modifica sau transmite altcuiva). Nu implică transferul tuturor componentelor dreptului de autor asupra software-ului.
În practică, probleme interesante apar și în cazul integrării programelor open-source în diverse soluții software dezvoltate pentru clienți. Caracteristica open source este permisiunea de a copia, modifica și distribui în mod liber. Dar cum există multe tipuri de licențe open source, este util să cunoașteți ce tip de licență se aplică utilizării unui anumit soft open source și care sunt implicațiile de natură comercială (și legală, de ce nu) ale fiecărei licențe (fie că este vorba despre GPL, Apache, etc.).
Probabil ați aflat de Registrul Național al Programelor pentru Calculator (RNPC) administrat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), dar nu știți exact ce obligații au producătorii de software.
În RNPC, este obligatorie:
(i) Înscrierea programelor de calculator produse în România şi comercializate de către comercianţi specializaţi;
(ii) Înregistrarea societăților comerciale (și a persoanelor fizice autorizate) care produc în România programe destinate comercializării prin magazine.
Există și excepții de la această regulă. De exemplu, nu este obligatorie înscrierea în RNPC a programelor realizate la comandă și care vor fi folosite de beneficiarul comenzii (clientul producătorului software), a programelor destinate utilizării interne de către instituţii, organizaţii, operatori economici - dacă nu sunt distribuite prin magazine, etc.
Neînregistrarea sau neînscrierea în RNPC este contravenţie: amendă 2.000 - 10.000 lei pentru persoanele fizice și 6.000 - 30.000 lei - în cazul societăților comerciale.
Condiţiile și procedurile privind cererile de înregistrare şi de înscriere, eliberarea certificatului de înregistrare sau alte operațiuni sunt detaliate în legislația specifică - destul de amplă și uneori ambiguă, fiind necesar ajutor specializat pentru a o interpreta corespunzător.