TSM - Impactul schimbărilor demografice asupra managementului resurselor umane – îmbătrânirea

Nóra Dobre - Senior HR Manager @ Temenos

Suntem martorii îmbătrânirii forței lor de muncă pe măsură ce generația Baby Boomers ajunge la vârsta pensionării. Acest lucru are implicații în planificarea succesiunii și transferul de cunoștințe. Companiile trebuie să identifice și să dezvolte talente mai tinere pentru a ocupa roluri de conducere și pentru a se asigura că deprinderile și cunoștințele instituționale valoroase nu se pierd odată cu plecarea angajaților cu experiență.

Potrivit WHO, toate țările se confruntă cu provocări majore pentru a se asigura că sistemele lor de sănătate și sociale sunt pregătite să profite la maximum de această schimbare demografică. În 2050, 80% dintre persoanele în vârstă vor locui în țări cu venituri mici și medii. Ritmul îmbătrânirii populației este mult mai rapid decât în trecut. De exemplu, în 2020, numărul persoanelor cu vârsta de 60 de ani și peste a depășit numărul copiilor mai mici de 5 ani. Între 2015 și 2050, proporția populației lumii de peste 60 de ani aproape se va dubla, de la 12% la 22%. Până în 2050, două treimi din populația lumii de peste 60 de ani va trăi în țări cu venituri mici și medii. România nu este departe de trend, și mai adăugăm că natalitatea scade. Datele recensământului din 2021 ne-au găsit cu puțin peste 19 milioane de oameni, adică la fel ca în 1966. Anul de dinainte ca Ceaușescu să fi interzis avorturile. Ministerului de Externe numără circa șase milioane de români care trăiesc în străinătate, iar copiii lor sunt acum copiii altor țări. ONU estimează că până în anul 2100, populația s-ar putea reduce chiar până la 8 milioane de locuitori, dacă rata natalității va rămâne constantă sau va scădea. Conform INS, 1990 a fost anul în care în România trăiau cei mai mulți oameni, mai exact 23.211.395.

Ponderea persoanelor în vârstă de 55 de ani sau mai mult din numărul total al persoanelor angajate în UE-27 a crescut de la 12 % la 20 % între 2004 și 2019. În 2019, 48% dintre toți bărbații care lucrau în vârstă de 65 de ani sau mai mult în UE - 27 erau angajați cu fracțiune de normă, comparativ cu 60 % dintre femeile cu vârsta de 65 de ani sau mai mult. Unele persoane în vârstă se confruntă cu un echilibru între angajamentele lor profesionale și familiale, în timp ce considerentele financiare și starea de sănătate joacă adesea un rol atunci când persoanele în vârstă iau în considerare data optimă pentru pensionarea lor. Multe dintre statele membre ale UE își măresc vârsta de pensionare de stat, cu scopul de a menține persoanele în vârstă în forța de muncă mai mult timp și, prin urmare, de a modera creșterea sarcinii financiare globale a pensiilor de stat. Succesul unor astfel de încercări depinde, într-o anumită măsură, de existența unei oferte adecvate de locuri de muncă. Acest lucru poate contribui parțial la compensarea impactului îmbătrânirii populației, îmbunătățind în același timp bunăstarea financiară a unor persoane în vârstă care altfel nu ar avea un venit adecvat pentru pensionare[^1].

Se pare că societățile dezvoltate intră într-o încetinire neașteptată a dinamismului lor economic, care este, cel puțin parțial, legat de îmbătrânire. Acestea tind să devină mai puțin dinamice și inovatoare, mai conservatoare și mai predispuse la rutină decât societățile mai tinere cu forță de muncă tânără și în expansiune. Acest lucru ridică o serie de probleme, în special în contextul globalizării competitive.

Vă propun să faceți o scanare în jurul vostru, în companiile voastre, printre cunoscuți, vecini, în companiile unde lucrați. Cum arată fenomenul demografic de îmbătrânire în jurul vostru?