În Europa Renașterii, s-au pus bazele computerizării mecanice. Numărătoarele, Oasele lui Napier și abacul, instrumentele de calcul utilizate în trecut, foarte răspândite, nu erau, totuși, calculatoare adevărate, așa că s-a început o căutare asiduă a unor căi de a reduce rolul uman, în favoarea mecanizării operațiilor aritmetice. Marile orașe au înflorit ca urmare a diversificării legăturilor comerciale dintre Europa, Orientul Mijlociu și Asia, fapt care a antrenat, la rândul lui, dezvoltarea artelor și științelor.
Primul pas în automatizarea calculelor a fost făcut în 1623, de către astronomul german, Wilhelm Schickard, cel care a construit primul calculator numeric mecanic, așa numitul ceas de calcul.
Ceasul de calcul putea aduna și scădea șase numere, indicând depășirea limitei numerelor, printr-un sunet de clopoțel.
Fig. 1 Ceas de calcul
Ada Byron, fiica poetului Lord Byron, al cărei spirit romantic, imaginație rebelă și fascinație față de numere, au transformat-o într-o reprezentantă de seamă a ceea ce avea să o considere ,,știința poetică". Ada a început să participe la diferite reuniuni și serate, care aduceau, laolaltă, scriitori, industriași, poeți, politicieni, exploratori, botaniști și alți savanți aparținând cercurilor mondene londoneze.
În cadrul uneia dintre serate, a fost prezentat prototipul parțial al Mașinii Diferențiale, o mașinărie de calcul mecanic, care putea rezolva ecuații polinomiale și care fusese proiectată de un om de știință pe nume Charles Babbage.
Fig.2 Mașina Diferențială
Tot acum, Ada avea să se remarce printr-o celebră afirmație, cum că mașinile nu vor putea să gândească niciodată cu adevărat. Invenția și descoperirea, alături de poezie și matematică au definit această eră a științei romantice. Interesul față de tehnologie i-a fost stârnit de o călătorie prin comitatele din centrul Angliei, unde a vizitat noile fabrici și mașinării precum războiul de țesut automat.
Chiar dacă Ada Lovelace nu a fost niciodată o mare matematiciană, așa cum a rămas în istorie, ea s-a dovedit a fi o elevă conștiincioasă, care a ajuns să înțeleagă majoritatea conceptelor de bază ale analizei matematice.
Fig. 3 Ada Lovelace
,,Matematica reprezintă singurul limbaj prin care putem să exprimăm, în mod adecvat, marile fapte din lumea naturală."
Într-un articol științific, care reprezenta o traducere a prezentării Mașinii Analitice a lui Charles Babbage, Ada a adăugat câteva note personale, intitulate Notele Traducătoarei. Astfel, în notele sale, s-au conturat patru idei, care vor defini, ulterior, caracteristici importante ce stau la baza apariției computerului.
Fig. 4 Detaliu roți dințate
Prima idee se referă la o mașină de calcul multifuncțională, care să poată executa o sarcină prestabilită și care, în același timp, să fie programată și reprogramată să execute sarcini variate și nelimitate. ,,Dând unui mecanism capacitatea de a combina simboluri generale, în succesiuni de nelimitată varietate și lungime, se stabilește o legătură unificatoare între operațiile materiei și procesele mentale abstracte." Ada surprindea esența computerelor moderne printr-o comparație reușită între felul cum Mașina Analitică țesea modele algebrice întocmai cum războiul de țesut țesea flori și frunze.
O a doua idee impresionantă a Adei s-a referit la faptul că o mașinărie precum Mașina Analitică nu trebuia limitată doar la operații cu numere și matematică, ci era capabilă să modifice relația dintre orice fel de simboluri între care exista o conexiune logică. Ea a fost cea care a înțeles că acele cifre de pe rotițele dințate puteau simboliza și alte elemente decât simple cantități matematice, revoluționând astfel, ideea supremă de știință poetică.
A treia idee remarcabilă prin originalitate s-a referit la descifrarea detaliată a operațiilor înșiruite în ceea ce, în prezent, se numește un program informatic sau algoritm. Ada a folosit ca exemplu un program de calcul al numerelor Bernoulli, arătând că Mașina Analitică putea genera astfel de numere, printr-o succesiune de operații și cu ajutorul unei diagrame, care prezenta cum putea fi codificată fiecare operație în mașină.
Ultima idee dezbătută în Notele sale trimite la cea mai controversată temă de reflecție metafizică referitoare la computere și anume, Inteligența Artificială. Ada considera că mașinile nu pot să gândească, nu pot avea idei sau intenții proprii, ci doar să efectueze operații conform instrucțiunilor.
Din nefericire, Charles Babbage nu a reușit să obțină finanțări pentru mașinile sale, acestea nefiind construite niciodată, iar în ceea ce o privește pe Ada Lovelace, nu a mai publicat nicio altă lucrare științifică, deoarece a murit în anul 1852, la doar 36 de ani. Important este că istoria științei îi conservă memoria glorificând-o ca pionier al informaticii, care a sădit sămânța unei ere digitale, ce avea să dea roade un secol mai târziu.
Computing by Yoshihide Igarashi, Tom Altman, Mariko Funada, Barbara Kamiyama, CRC Press, 2014