Știm cu toții că folosirea cuvintelor englezești în locul celor românești nu mai este doar o practică a celor care lucrează în multinaționale, ci s-a strecurat în limbajul de zi cu zi. E drept că, de cele mai multe ori, avem nevoie de ele pentru a putea îmbrăca cu ele realități și concepte noi pentru care limba noastră nu deține termenii adecvați. Dar, în același timp, mulți dintre noi alegem să preluăm de-a valma englezisme chiar dacă vocabularul actual al limbii române ne pune la dispoziție cuvântul de care avem nevoie. Consecințele ? Le expun mai jos în două exemple- credem- sugestive.
Cazul cuvântului specific. După ce a fost împrumutat din limba franceza pentru a-l înlocui pe mai vechiul termen însușietate, specific este utilizat în limba română pentru a desemna ceea ce este caracteristic, propriu, tipic, distinct, particular, unic, special, definitoriu.
Dar, nu de multe ori, l-am auzit valorificat în enunțuri de tipul ,, Fii specific(ă) ! ". Până la a-și da seama că ,,specific" este utilizat cu sensul de precis, clar, exact, preluat din engleză, cel căruia îi este adresat mesajul îl poate recepta conform DEX-ului, ca pe o atenționare cu privire la insignifianța și lipsa de originalitate a propriei sale persoane. De ce să-i punem pe interlocutorii din fața noastră în situația neplăcută de a-și pune la îndoială specificul modului lor de a fi și de a porni în căutarea calităților/defectelor salvatoare din neantul banalului.
Cazul cuvântului agnostic. Acesta este un neologism preluat din limba franceză, care, de regulă, este utilizat de cei care se pricep la istoria creștinismului sau a filozofiei. Aceștia știu că agnosticii sunt membrii unei secte creștine din sec. V, a căror doctrină constă în refuzul de a-l antropomorfiza pe Dumnezeu și de a-l cunoaște prin căile imaginației. Cu siguranță, au aflat că agnosticismul este o orientare filosofică, pusă în circulație în 1869 de Th. H. Huxley, care neagă posibilitatea cunoașterii obiective a lumii. De asemenea, există o mare probabilitate ca persoanele respective să utilizeze termenul, cunoscând că agnosticismul desemnează și atitudinea omului modern, neîncrezător în capacitatea umană de a cunoaște divinitatea. Acestea sunt cele trei accepții ale termenului agnostic la care face trimitere DEX-ul limbii române. Doar acestea!
Dar sunt situații când acesta este folosit fără a se cunoaște conținutul lor științific și în contexte deloc pretențioase. Atunci nu trebuie să te simți deloc stânjenit(ă) că din toate lecturile tale din Istoria religiilor lui Mircea Eliade sau din eseurile unor filozofi celebri nu-ți mai amintești decât vag niște termeni ca gnoză, epifanii, deism, ateism.. etc. , de vreme ce îl auzi pe interlocutorul tău formulând enunțuri de tipul : ,, Sunt agnostic de/cu domeniul cultivării cafelei." Respiri ușurat(ă) când îți dai seama că termenul agnostic nu este utilizat cu semnificația luată din DEX-ul românesc, ci din limba engleză, unde acesta are și înțelesul de ignorant, nepriceput sau neimplicat într-un domeniu. Dar aproape inevitabilă este experimentarea unui acut complex de inferioritate, când auzi că starea de a fi agnostic poate fi trăită nu doar de oameni, ci și de platforme, limbaje de programare, baze de date etc. Dacă nu faci parte din secta programatorilor, nu-ți rămâne decât calea resemnării... Doar cei inițiați în ezotericul univers al limbajului tehnic, specific IT-ului sunt privilegiați cu darul de a putea descrie în ce constă agnosticismul unui umil software.
În rândurile de mai sus am semnalat doar două situații în care utilizarea greșită a unor cuvinte generează dificultăți în desprinderea mesajului corect. Practicanți sau nu ai romglezei, trebuie să ținem cont că mai există printre noi și persoane care au convingerea că, dacă vocabularul curent îți pune la dispoziție nu un cuvânt ci o listă întreagă de sinonime ale acestuia, unul mai expresiv decât altul, nu mai este cazul să se apeleze la împrumuturi inutile și neadecvate.