TSM - Din bucătăria arhitectului software carduri de scenarii

Attila Antal - Software Arhitect


Metodologia care urmează a fi prezentată în acest articol a fost dezvoltată de cei de la SEI (Software Engineering Institute, Carnegie Mellon) și face parte din metodologia ATAM (Architecture Tradeoff Analysis Method).

Articolul prezintă într-o formă simplificată această metodologie accentând latura practică.

Cardul de Scenarii

Cardurile de scenarii sunt folosite pentru argumentarea decizilor din diferite puncte de vedere. Cardurile sunt create de arhitectul din proiectul respectiv și sunt distribuite pentru evaluare de către membrii decizionali ai echipei, inclusiv de către client.

Un șablon al cardului de scenarii este prezentat în schema de mai jos. După cum se observă cardul are patru zone:

Zona cu deciziile are un câmp de explicatii și alte patru de impact asupra arhitecturii curente. Acestea fiind:

Un punct sensibil înseamnă o proprietate a unei componente care este critică pentru obținerea unui atribut de calitate.

Punctul de compromis e o proprietate care afectează mai multe atribute de calitate sau e un punct sensibil pentru mai multe atribute.

Riscurile sunt decizile arhitecturale care pot să cauzeze probleme potențiale.

Non-riscurile sunt menționarea deciziilor arhitecturale bune, în cardul de scenarii au caracter informativ.

Aceste coloane pot conține una sau mai multe valori în foma codificată (menționat deja mai sus). Aceste coduri urmează să fie explicate în liste dedicate.

Studiu de caz

Pentru a prezenta cât mai real cum funcționează procedeul prin care se găsește o soluție potrivită cu ajutorul cardurilor de scenarii, voi prezenta în continuare un caz ipotetic.

Deci, un presupus client are o aplicatie în care în stratul de logică de business vrea să introducă un modul care decide și influențează rezultatele la anumite calcule. Aceasta îi va cere arhitectului proiectului (în acest context fiind vorba de noi) să vină cu niște idei de implementare.

Arhitectul, adica noi, vom realiza trei scenarii și îl vom trece printr-un procedeu de evaluare și la final încearcăm să găsim soluția cea mai potrivită.

Să vedem scenariile!

DL1: Logică Hardcodată

Scenario #: DL1

Se va folosi o logică de decizie internă, hardcodată.

Attribute(s)

Performance

Environment

În timpul rulării (Runtime)

Stimulus

Cerere de luare decizii dinspre Business Logic.

Response

Decizii luate pe baza logicii interne.

Architectural decisions

Sensitivity

Tradeoff

Risk

Nonrisk

Hardcodare

S1

 

R1

N1

Reasoning

Folosind modul de decizie "hardcoded" se reduce complexitatea și în plus se poate obține performanța maxima de executie.

Architecture Diagram

 

DL2: Logică Configurabilă

DL3: Logică Bazată pe Rule Engine

Scenario #: DL3

Se va folosi un Rule Engine pentru decizii.

Attribute(s)

Flexibilitate

Environment

În timpul rulării (Runtime)

Stimulus

Cerere de luare decizii dinspre Business Logic.

Response

Decizii luate de Rule Engine.

Architectural decisions

Sensitivity

Tradeoff

Risk

Nonrisk

Folosirea unui Rule Engine

S2, S3

T2

 

 

Maintenanță pentru baza de reguli

S4

 

R3

N2

Reasoning

Introducerea în arhitectură a unei Rule Engine aduce flexibilitate și configurabilitate.

Architecture Diagram

 

Lista Punctelor Sensibile

Code

Description

S1

Logica de decizie e greu de modificat mai târziu și necesită relansarea produsului în producție.

S2

Introduce complexitate în proiect.

S3

Necesită expertiză și/sau experiență.

S4

Comunicarea și planificarea în sync cu echipa care întreține baza de reguli.

Lista Punctelor de Compromis

Code

Description

T1

Trebuie decis dacă proprietătile vor fi recitite imediat după modificare sau numai după relansarea aplicației (flexibilate vs. garanția calculațiilor ptr. toți).

T2

Trebuie ales un Rule Engine portivit.

Lista Riscurilor

Code

Description

R1

Schimbarea logicii necesită development.

R2

Fiind fișierul de proprietăți un punct sensibil al sistemului trebuie protejat și asignate roluri specifice modificării.

Lista Non-Riscurilor

Code

Description

N1

Este ușor de realizat și garantează lansarea în timp în productie.

N2

Găsită o soluție ușoară de lansare a regulilor.

Evaluare

Pentru evaluarea scenariilor vom folosi forma tabelară a unui "Utility Tree". Enumerăm scenariile de pe carduri dar putem adăuga si altele (fără card) și rugăm părțile participante din partea clientului să dea o notă de importanță (L - low, M - medium, H - High). Coloana de dificultate va fi marcată de arhitectul proiectului.

În cazul nostru tabela va arăta astfel (coloana de importanță fiind o presupunere):

Quality Attribute

Scenario

Importance

Difficulty

Performanță

DL1: Logică hardcodată

L

L

Configurabilitate

DL2: Logică configurabilă

H

M

Flexibilitate

DL3: Logică bazată pe Rule Engine

H

H

Din tabela de mai sus trebuie selectate cele cu importantă mare, deci:

Fiindcă scenariul # DL3 are și dificultate mare avem nevoie de mai multe analize din partea părților și de văzut dacă într-adevăr au nevoie de această solutie. Dificultatea mare în cazul nostru putând fi tradusă prin: mai scump, timp mai mare de implementare și eventuale costuri de licentă și întreținere.

Deci putem pronunța că până se naște o decizie legat de # DL3 soluția câștigătoare va fi cel de # DL2.

Sumar

Concluziile pe care le putem trage după citirea acestui articol sunt: