Multe dintre tendinţele de evoluţie ale știinţei secolelor trecute au și în zilele noastre rezonanţă în dezvoltarea actuală a industriei software. Atunci, ele erau bazate doar pe niște descoperiri, rămase la etapa de pionerat, dar, astăzi, acestea decid evoluţia celor mai avansate tehnologii.
În secolul al XIX-lea, un secol cheie pentru progresul omenirii, la 1800, Alessandro Volta a inventat pila voltaică - prima baterie din lume, care, prin studiile realizate ulterior de către Humphry Davy (1778 - 1829), a revoluţionat tehnologia secolului al XIX-lea. Această descoperire continuă să influențeze progresul știinţei și tehnicii chiar și acum, în secolul al XXI-lea. De exemplu, actualmente, existenţa și capacitatea mult mărită a acumulatorilor dictează tendinţele industriei verzi - fără doar și poate bazată pe programe și aplicaţii informatice cu care evoluează împreună- , dar și dezvoltarea echipamentelor și a mașinilor, autonome sau nu.
Tot pe la începutul secolului al XIX-lea, William Smith (1769 - 1839) a creat în 1815 prima hartă geologică a Angliei. Pe drumul deschis de cercetătorul britanic, cartografierea din secolul al XXI-lea stochează imensul volum de date și imagini privind evoluţia straturilor telurice, dar are și capacitatea de a simula procesul tectonic și climatic al planetei noastre pe durata întregii sale vârste de aproape 4.55 miliarde de ani.
Culminând, în secolul contemporan, mașinile autonome și roboţii de cele mai diverse tipuri și cu cele mai variate funcţii dictează direcțiile de evoluţie ale diferitelor ramuri ale știinţei. Despre acestea din urmă, se știe, cu certitudine, că nu pot evolua fără a valorifica aplicaţiile software și tehnica de calcul prezente pe piaţă la costuri din ce în ce mai accesibile. Un apogeu al tehnologiilor software și hardware curente l-ar reprezenta crearea unei aeronave a viitorului care zboară în mod autonom fără combustibili și utilizează propulsoare ionice, care folosesc fascicule de ioni (atomi sau molecule încărcate electric) pentru a crea cuplu prin realizarea conservării impulsului.
Helen Keller, o scriitoare faimoasă americană, (1880 -1968) remarca: "Niciun pesimist n-a descoperit vreodată secretele stelelor, n-a navigat prin ţinuturi necunoscute și n-a deschis un nou paradis pentru spiritul uman". Industria software este exemplul probabil cel mai la îndemână pentru a exemplifica afirmaţia acestei autoare. Charles Babbage și-a lăsat amprenta prin invenţia sa, intrată în istorie încă din 1833, un calculator mecanic mai general care funcţiona ca un motor analitic. De la acest pas realizat cu două secole în urmă, progresul industriei software a ajuns la programarea roiurilor de drone, la programarea naniților și a nanotehnologiilor pentru a putea controla evoluţia bolilor în organismul uman. Toate acestea s-au putut realiza fiindcă mintea umană, folosind uneltele puse la dispoziţie de știinţă este îndrăgostită de progres și de evoluţie, mai ales când acestea aduc rezultate practice în existenţa de zi cu zi.
Evoluţia tehnicii de calcul bazată pe legea lui Moore, formulată în 1965, a fost valabilă aproximativ cincizeci de ani, aplicându-se cu o precizie aproape de ceasornic. Această lege afirma că puterea de calcul a computerelor se dublează la fiecare 18 luni. Practic puterea de procesare a computerelor și a memoriilor folosite de acestea s-au dublat la valoarea aceluiași preţ existent anterior. Conform legii lui Moore, copiii s-au putut bucura la fiecare Crăciun de apariţia unui nou joc, aproximativ de două ori mai puternic decât cel primit la Crăciunul anterior. Am putea adăuga și faptul că cipurile prezente pe felicitările trimise în zilele noastre sunt cu mult mai puternice decât cele deţinute de Puterile Aliate în perioada celui de-al doilea război mondial, iar telefonul mobil inteligent este mai puternic decât toată aparatura NASA care a fost folosită în 1969, când primii doi astronauţi au pus piciorul pe Lună. La jumătate de secol de la prima aselenizare , omul este convins că are toate resursele pentru a cuceri și a coloniza, într-un mod inteligent, , imensa planetă Marte.
În 1949, Popular Mechanics lansa predicţia conform căreia computerele vor crește în viitor, cel mai probabil, multiplicându-și capacitatea de calcul doar de câteva ori: "Dacă astăzi un calculator precum ENIAC este echipat cu 18.000 de tuburi vidate și cântărește 30 de tone, computerele viitorului s-ar putea să aibă doar 1.000 de tuburi vidate și să cântărească doar o tonă și jumătate". Din fericire, previziunea nu s-a împlinit. Azi, aplicaţiile software, cu performanţe din ce în ce mai surprinzătoare, sunt ușor de implementat și de programat și cu funcţii din ce în ce mai complexe. Acum putem avea acces, de exemplu, la ochelari inteligenţi, cu lentile ce încorporează adevărate mașini de calcul care accesează Internetul și utilizează inteligenţa artificială. În plus, acum putem fi anunţaţi când cineva ne-a căutat acasă și nu ne-a găsit prin transmiterea unui clip video succint. Sau, pe baza locaţiei curente și a preferinţelor la cumpărături putem primi oferte utile cumpărăturilor zilnice. Social media s-a dezvoltat atât de mult, încât se poate comunica foarte simplu prin chaturi online sau prin afișarea de imagini din spațiile vizitate.
Dar, odată cu accesul la Internet, au apărut și accesările rău intenţionate asupra mediului dat de Internet Of Things. De aceea, simultan cu evoluţia aplicaţiilor software, s-a impus, ca necesar, domeniul securității cibernetice. Dacă în urmă cu 70 de ani nici nu se punea problema de așa ceva, astăzi nu ne putem închipui ca o companie puternică să poată exista fără securitate cibernetică. Necesitatea și utilitatea acesteia a putut fi remarcată, din păcate, din plin, în perioada curentă, dată de Pandemia COVID-19, când intenţii ce au avut drept scop sustragerea de informaţii legate de acest virus sau construcţia de date mai mult sau mai puţin veridice cu privire la acesta, au inundat Internetul și spaţiul online.
Industria software a cunoscut un boom și o inovaţie atât de spectaculoasă, care a dat peste cap multe dintre previziunile lansate, de altfel, de specialiști. De pildă, Steve Ballmer, CEO al Microsoft, remarca în aprilie 2007: "Nu este absolut nici o șansă ca iPhone-ul să ocupe o cotă semnificativă de piaţă. Absolut nici o șansă.", sau Louis Gerstener, CEO al IBM, concluziona, în iulie 1999, că "epoca PC-ului s-a încheiat." - lucru total neveridic, sau Trae McCombs, site manager Linux.com, care prognoza, în octombrie 1999, că " în cinci ani vom discuta și ne vom amuza pe seama faptului că au existat vreodată războaie ale sistemelor de operare. Atunci va exista numai Linux, și noi vom prelua piaţa.". Am putea aminti și afirmaţia lui Nicholas Negroponte, director al MIT's Media Lab, care afirma, în noiembrie 1989, că " în viitor, comunicaţia de bază cu calculatoarele, se va realiza prin viu grai, și nu prin conţinut graphic." - putem remarca faptul că s-a înșelat foarte mult, întrucât acum, în era IoT, AI-ul poate folosi imaginile grafice pentru a prelucra cantităţi imense de informaţii, și a extrage concluzii preţioase pe baza lor. Mark Zuckerberg, Facebook founder and CEO, a avut un rol important și un impact major în modul în care a evoluat industria software și social media, el subliniind, în noiembrie 2011, că "întrebarea nu este ce dorim să aflăm despre o persoană, ci mai degrabă să aflăm ce dorește să ne spună acea persoană despre ea.". Gigantul Google a avansat atât de mult din punct de vedere al tehnologiilor software folosite, încât Eric Schmidt, Google CEO afirma, sigur de sine, în octombrie 2010: "Știm unde vă aflaţi și unde aţi fost. Prin urmare, mai mult sau mai puţin, știm la ce vă gandiţi.". Pășind câţiva ani înapoi, la începuturile epocii PC-urilor, nimeni nu și-ar fi închipuit că existenţa unui calculator personal va acapara întreaga piaţă și va dicta viitorului inovaţiei și al omenirii: pe 24 august 1981, se afirma la Radio Shack că "a apărut într-adevăr un nou jucător pe piaţă (este vorba de PC), dar nu este nimic, în ceea ce a prezentat IBM-ul, care va revoluţiona industria.". Concluzionând, perspectivele viitorului, așa cum sunt prezentate de către Reed Hastings, Netflix co-founder and CEO la "Education Innovation Summit", în mai 2002, arată cam așa: "Epoca pietrei. Epoca bronzului. Epoca fierului. Definim întregi existenţe vaste ale umanităţii pornind de la tehnologiile ce sunt folosite. De fapt, tehnologia a povestit progresul umanităţii de când ne știm. Peste o sută de ani, lumea va privi înapoi, spre vremurile de acum, și va spune: 'Aceea a fost Epoca Internet-ului.', iar computerele vor fi văzute ca un ingredient de bază folosit în Epoca Internet-ului". Timpul va dovedi, cu siguranţă, dacă a avut sau nu dreptate.
Nu putem să ignorăm predicţiile de geniu ale vizionarului Bill Gates, care, încă de prin 1999, a prezis boomul tehnologic al industriei software / IT sau a tot ceea ce implică folosirea eficientă a puterii de calcul existente pe piaţă. El afirma că "software-ul, pe care îl folosești pentru a-ţi rezerva o călătorie, va putea, pe baza destinaţiei alese, să îţi recomande activităţi pe care le vei putea desfășura acolo. Îţi va sugera activităţi, discounturi, oferte pentru tot ceea ce vei dori să abordezi.", sau că "în timp ce vei urmări o competiţie sportivă la televizor, vor exista servicii ce îţi vor permite să discuţi online despre cele ce se petrec live, și vei putea participa la concursuri unde se va vota posibilul câștigător." Tot Bill Gates a prezis, în 1999, că "dispozitivele vor avea advertising inteligent, că vor cunoaște înclinaţiile tale la cumpărături, și că vor afișa oferte croite după preferinţele tale". Putem spune că aproape toate aceste predicţii s-au realizat în mediul IT curent, și putem prezice că viitorul apropiat va fi practic o epocă în care puterea de calcul și beneficiile Internetului vor fi folosite la maxim de Inteligenţa Artificială pentru a îmbunătăţi dezvoltarea și confortul în existenţa omenirii. Oare Epoca Internetului va fi urmată acum de Epoca Inteligenţei Artificiale și a mașinilor autonome?
Odată cu specializările software atât de diferite și atât de diversificate, dar în același timp atât de strâns interconectate între ele, apare vehiculată ideea existenţei unei singularităţi în industria software, care practic va atrage gravitaţional toate tendinţele curente și viitoare ale aplicaţiilor și tehnologiilor dezvoltate. Definiţia de bază a unei singularităţi spune că aceasta este un punct în care toate legile standard încetează să mai funcţioneze în mod independent, după cum au fost enunţate, unde spaţiul și timpul nu mai sunt legate între ele, ci sunt complet și omogen amestecate astfel încât, tratate independent, nu mai au nici o semnificaţie. Din punct de vedere știinţific, o singularitate deschide calea către crearea de mașini sau entităţi software superinteligente. Superinteligenţa este reprezentată de fundamnetarea unei capacităţi cognitive tehnologice, ce depășește cu mult limitele posibile ale gândirii umane. Așadar, lumea va fi, poate, radical transformată de către aceste aplicaţii superinteligente implicate în diminuarea problemelor umanităţii cauzate de foamete, sărăcie, îmbătrânire și boli mortale.
Dezvoltarea domeniilor roboticii, nanotehnologiei și a geneticii, în special cea realizată în secolul al XXI-lea, este considerată ca baza de pornire a unei singularităţi. Teoria singularităţii, ce vizează aceste aspecte, afirmă că superinteligenţa va apărea prin existenţa auto-evolutivă a mașinilor de calcul, și că, odată ce a fost lansată, puterea ei se va multiplica exponenţial și mult mai rapid decât în cazul liniar. Dar, odată apărută superinteligenţa, aceasta va putea fi conectată la creierul uman, prin mecanisme specifice de interfaţare, și creierul uman va putea valorifica forţa acesteia. Putem să înţelegem de ce și cum va apărea diferenţa majoră dintre lumea pre- și post- superinteligenţă. Previziunile știinţifice spun că singularitatea va apărea cel mai probabil în jurul anului 2045 și că va fi creată cu ajutorul inteligenţei artificiale, care se va putea supradimensiona la un moment dat într-un mod, cel mai probabil, necontrolat. Toate aceste studii au concluzionat adesea că inteligenţa artificială, odată ce va progresa, va trebui să acţioneze în sprijinul omului, fără a-l pune în pericol, și nu împotriva acestuia. Superinteligenţa ar putea fi folosită, de exemplu, pentru a realiza în mod automat descoperiri știinţifice, cum ar fi cele din medicină, fizică, știinţe matematice, astronomie, nanotehnologie sau genetică. Superinteligenţa ar putea dovedi și faptul că universul poate fi complet predictibil.
Singularitatea și superinteligenţa, odată ce vor apărea, vor deveni și ireversibile. Cel mai probabil, așa cum acum lumea trăiește în Epoca Internetului, undeva în a doua jumătate a secolului XXI-lea, lumea va intra în Epoca Superinteligenţei și a progresului tehnologic total, progres ce va fi cu mult peste cel ce a putut fi realizat de inteligenţa și gândirea oamenilor de știinţă.
Cu alte cuvinte, cel mai probabil, în a doua jumătate a secolului, vom asista la debutul epocii în care mintea va domina materia, și va fi capabilă să controleze aproape complet obiectele din jur. Vom asista la numeroase aplicaţii ale faptului că gândurile vor putea fi citite, interpretate și redate într-o formă fizică - lucru extrem de util, de exemplu, pentru persoanele paralizate sau care nu pot comunica. Dacă încă de pe acum au apărut aplicaţii ale comuniunii om-mașină, cum ar fi de exemplu cazurile braţelor bionice sau a implantelor de ochi artificiali, la momentul oportun va fi lesne de prezis că omul se va înfrăţi cu mașina, putând folosi robotul ca o augmentare a forţei și a gândirii umane. Cel mai probabil, va exista și posibilitatea ca atunci când va dori, omul să poată trăi și viaţa unui super robot prin intermediul implementării surogatelor. Poate chiar ne vom putea părăsi corpurile pentru o vreme și vom putea trăi, într-un mod controlat, într-o fiinţă alcătuită din inteligenţă pură și extrem de densă.
Pentru a se ajunge la superinteligenţă, se fac studii curent și pentru a dezvolta în mod avansat posibilităţile hardware-ului, cum ar fi, de pildă, crearea de tranzistori atomici extrem de performanţi, care pot influenţa decisiv era aplicaţiilor software și a vitezei acestora într-o nouă dimensiune și la performanţe de neînchipuit până nu demult.
Problema evoluţiei viitoare vizează influenţa pe care o necesită sub toate aspectele știinţa situată acum pe culmi înalte datorită aplicaţiilor software ce au propulsat-o acolo. Trăim vremuri în care bogăţia se măsoară în informaţie și în modul în care ea ajunge, prin intermediul sateliţilor și a fibrei optice în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Pieţele financiare, Internetul, învăţământul, știinţa și comerţul au toate acces instant la informaţia care circulă acum cu viteza luminii și care ne poate influenţa oricând existenţa de zi cu zi. Astfel, este lesne de anticipat că va urma și epoca înfrăţirii omului cu mașina, în care puteri bionice vor putea fi folosite cu ajutorul celor mai avansate unelte software, pentru a realiza misiuni ce până nu demult păreau imposibile pentru puterile și înzestrările fiinţei umane.