În viața profesională și nu numai, tot ceea ce își dorește un individ este să aibă parte de succes sau cel puțin să nu trebuiască să se confrunte cu eșecuri. De cele mai multe ori, numai ideea de eșec îl poate face pe acesta să intre în starea de auto-conservare și să renunțe fără ca măcar să încerce.
Deşi oamenilor nu le place să fie priviți ca fiind rataţi, ci din contra, îşi doresc să fie cunoscuți ca persoane de succes, singura modalitatea prin care se poate ajunge la o reușită în viață este prin intermediul unor eşecuri, care la momentul producerii lor pot părea un real punct final. Deseori, modul în care un anumit proces este finalizat, cu succes sau fără, depinde aproape în întregime de punctul de vedere al celui care priveşte. Mai exact, există o diferență între oamenii mediocri și cei de succes, și anume modul în care aceștia percep eșecul din viața lor și cum reacționează la el. Poate cel mai elocvent exemplu în acest caz îl reprezintă marii cercetători și revoluționari din toate domeniile lumii. Înainte ca descoperirile lor să cunoască succesul și să fie folosite drept exemplu sau piatră de temelie în următoarele cercetări, toate au avut parte de mai multe încercări eșuate.
Este foarte important ca atunci când ne vedem puși în fața unei situații de eșec să fim conștienți de anumite aspecte legate de acesta. Primul, dar și cel mai însemnat este faptul că un eșec nu are caracter permanent. De exemplu, jurnaliștii care realizează reportaje în direct sunt probabil cei mai familiarizați cu acest lucru, ei continuându-și discursul chiar și atunci când gafează. Al doilea aspect îl reprezintă continuarea procesului. Foarte des întâlnim persoane care încep o activitate, iar pe parcurs realizează că e posibil să nu ajungă să se bucure de succesul ei, ci mai degrabă de eșecul acesteia. În acel moment, de preferabil ar fi ca persoanele implicate să epuizeze metodele pentru rezolvarea problemei apărute, până ce opțiunea aleasă oferă rezultatele scontate. Ultimul, dar nu cel din urmă aspect de luat în calcul atunci când ne confruntăm cu un eșec, este să nu uităm să învățăm din greșeli. Practic, singurul mod în care putem ajunge să cunoaștem succesul este să nu lăsăm ca greșelile să ne afecteze, ci să găsim motivația de a continua indiferent de ce se întâmplă pe parcurs.
Putem concluziona afirmând că eșecul face parte din viața fiecăruia dintre noi, într-o măsură mai mare sau mică. Acest lucru poate apăsa cu greutate pe umerii noștri, amintindu-ne constant că eșecul ne transformă automat în ratați. Problema este atunci când nu reușim să scăpăm de acest sentiment, deoarece el ne poate împiedica să ne dorim să mai acționăm sau să mai avem alte inițiative, de teamă să nu greșim din nou. Ceea ce ne poate face să obținem mai rapid succesul însă, ține de capacitatea noastră de a recunoaște un eșec atunci când apare și de a trece peste el, nu fără a învăța despre ce a condus acolo și cum se poate evita pe viitor. Suntem oameni, iar a greși e omenește.