Vineri, ziua de mărţişor, 19:30. 150 de oameni într-un local care găzduieşte nunţi, de obicei. Atmosfera era destul de apăsătoare. De cum am intrat, am ştiut că nu o să "pitch-uiesc". Nu doar atât, dar mă întrebam ce caut acolo. Aveam o idee, şi mi-am făcut o scurtă prezentare în minte în zilele precedente, după care am şlefuit-o până a ajuns prezentarea la un minut. Iniţial nu ştiam dacă vreau sau nu să o prezint, dar am căzut de acord cu mine că o să iau decizia finală când vom ajunge la eveniment, în funcţie de atmosferă.
"Pure cross platform file system". Nu era o idee pentru un startup. Pentru că la momentul respectiv, nici nu ştiam ce e un startup. Am aflat ulterior... e o idee care doreşte să fie un produs. Nu e ceva legat exclusiv de lumea IT, însă în mediul nostru e foarte uşor să faci un prototip şi studiu de piaţă. Mai e un lucru esenţial: potenţial foarte mare de creştere - indice, spirale, sector - şi alţi termeni la care mă uit ca la bibelouri. Eforturile prezentatoarei de a revigora publicul şi de a domina sala au avut efectul invers dorit, dar într-un final a început focul de pitch-uri (pitchfire). Au fost 36 de pitchuri. Reacţiile au oscilat între "hai, fii serios!", "hmm, interesant", "s-ar putea să funcţioneze". Am remarcat: Catwalk15, FridgeChef, DoItForMe, CloudClipboard. În continuare, unii pitcheri s-au aşezat lângă afişele care le aparţineau încercând să convingă lumea să voteze ideea lor. Asta nu trebuia să se întâmple, pitch-ul trebuia să fie suficient. Dar... se pare că multă lume era hotărâtă să câştige.
Oare chiar ăsta să fie secretul succesului? … Sper că până la sfârşitul articolului să răspund la întrebarea asta. 17 idei au trecut de etapa de votare şi echipele au început să se formeze. Piki (Istvan Hoka), pe care îl ştiam de la un CodeRetreat, se uită la mine, arată spre una din echipe, şi mă întreabă "CloudClipboard?". Pitch-ul lui Călin ar fi pe scurt: "Seamlessly copy/paste across devices. As simple as CTRL+C, CTRL+V". Nu cred că exagerez dacă spun că a rostit "seamlessly" de cel puţin o sută de ori pe durata celor trei zile.
Călin s-a dovedit de un entuziasm contagios. Ne-a primit foarte încântat în echipa lui. Ne-am prezentat, ne-am spus pe scurt background-ul, iar pe măsură ce s-au mai alăturat oameni echipei, Călin ne prezenta pe fiecare. Ne-a memorat numele şi lucrurile la care ne pricepem imediat. Ne-a mai şi complimentat: "arătaţi ca nişte tipi deştepţi". Astea fiind spuse, am trecut la treabă. Am început cu un brain dump. Pe parcurs ni s-a mai alăturat Kamillia (din State) şi Tudor. Tudor e developer, dar şi-a exprimat intenţia de a fi în echipa marketing de la bun început. Am aflat că Tudor are deja startup-ul lui - KeenSkim - cu care a participat la acceleratorul de bussiness "Eleven" din Bulgaria. Tudor trăgea de noi, să ne concentrăm pe business, pe produs, nu doar pe un feature "cool". Cam greu cu șapte developeri a căror expresie era: "Lasă astea, hai să hackuim ceva!". Am convenit asupra produsului minim viabil; pentru prezentarea finală să putem face "copy" de pe un device urmat de "paste" pe altul. S-au conturat echipele: marketing, backend, Android, Windows, Linux şi catalistul (mai precis Călin.)
Ne-am spus fiecare ideile şi am dezbătut până în jurul orei 23:30. Spre deliciul majorităţii, planul era unul foarte simplu: "mâine scriem cod". Java, C#, Ruby, Publish/subscribe, Pubnub API.
Localul urma să se închidă la miezul nopţii aşa că am rămas în faţa restaurantului să povestim. Ce altceva decât... detalii de implementare. Pairing, backend, parazitare pe Google Docs sau Dropbox pentru transfer de fişiere, descoperire între device-uri.
Sâmbătă dimineaţa am pornit cu multă energie. Pâna la ora 13:00 aveam un chatroom pe Campfire, repository Github, documente cu descrierea mentorilor cu care urmam să stăm de vorbă şi organizarea echipelor. Pe la prânz, prototipul nostru prindea contur, primele mesaje au început să circule pe canalul de Pubnub.
Dar lăsând un pic la o parte entuziasmul tehnic, vom menţiona câteva din sfaturile pertinente primite de la mentori.Ibrahim Evsan ne-a încurajat să aflăm comportamentul utilizatorilor, ce fel de informaţii au în clipboard şi ne-a recomandat să sumarizăm ce face produsul nostru, să ajungem la un use case. Ne-a sugerat chiar şi că putem construi un nou tip de search engine în jurul conceptului nostru. David Zwelke a fost genial. Irumpea cu idei şi după cât timp ne-a alocat, sunt convins că i-a făcut plăcere să povestească cu noi. Ne-a sugerat împachetarea produsului în "Goldfish" şi "Elephant" edition, idee care a ajuns în planul final de afaceri. Ne-a oferit recomandări legate de encripţie, metode de pairing (bump, QR code, Bluetooth-like pairing), securitate, aspecte legale şi cum putem adăuga latura socială. Ne-a sugerat un punct dureros pentru care produsul nostru putea să fie o soluţie: frustrarea de a nu putea împărtăşi informaţie rapid. A mai subliniat că e important să ne diferenţiem de competiţie. A fost delicios comentariul, care a sunat cam aşa: "Toţi tipii aiă cu barbă pe gât, împătimiţi Linux vor zice: puteam să fac pipe la clipboard prin SSH încă din "92." După care se uită la mine şi îmi spune "Barba ta arată mai bine decât a lor."
"Ţine minte totul ce obişnuiai să uiţi până acum" a fost o sugestie de motto, iar la feature-uri să adăugăm autofill între device-uri, plugin-uri, pull la lucruri predefinite.
Sebastian Presecan ne-a sugerat câteva întrebări la care trebuie să răspundem: cine ne e grupul ţintă, cum transferă oamenii informaţii acum, cât timp pierd cu asta, de ce să folosim copy/paste de la bun început, cum se rezolvă problema în mod actual. De asemenea ne-a sugerat să evităm termenii prea tehnici, să comunicăm în limbajul publicului larg. Christoph Raethke ne-a sugerat să direcţionăm soluţia noastră către corporaţii sau să o oferim la pachet cu soluţii existente. Pe de altă parte Simon Obstbaum ne-a spus că e un issue care ţine de utilizator, nu e problema unei corporaţii.
În jurul orei 15, echipa de marketing era în discuţii cu Bradley Kirkham. Îi întrerup "Deci, live demo!" Iniţial Călin a râs, crezând că glumesc... "Serios?!" Piki face "copy" la un text de pe Mac, eu fac "paste" pe laptop-ul meu cu Linux, faţa lui Călin se luminează şi Bradley exclamă "That"s so cool!" În urma discuţiilor cu mentorii eu unul m-am simţit descurajat. Lumea s-a arătat încântată de idee, dar chiar aveam un produs? Ne-am petrecut restul zilei discutând şi... de amar, mai căutam oarece feature-uri pe care să le mai implementăm până mâine. Optimizări, vizualizarea şi agregarea datelor etc. Nu s-a ales mare lucru şi pe la 21:30 am pus punct.
Duminică.
Tudor: "Cui se adresează produsul?"
Călin: "Mie."
Această conversație s-a repetat de vreo trei ori. După un timp lucrurile a început să sune mai bine. "O piaţă formată din tineri profesionişti IT, în proporţie 90% bărbaţi, programatori, jurnalişti care vor să fie productivi şi să lucreze organizat, în contextul în care sar des de la o idee la alta." Aveam publicul ţintă definit, strategie de rollout ( ediţia "Goldfish" şi "Elephant" ) iar din punct de vedere al execuţie un prototip funcţional pe 3 platforme, o echipă şi un model de câştig clar şi realist (sau măcar credibil, în orice caz.)
CloudClipboard propune un proces din doi paşi pentru transferul de date, iar combinaţia de taste e impregnată în memoria musculară a oricărui utilizator. Un clipboard inteligent, global, sensibil la tipul de date. Există soluţii similare dar marele lor neajuns este că fac sincronizare folosind o interfaţă (Evernote) sau e restricţionat la un OS (de pildă iOS deoarecere sincronizarea se face via iCloud.)
Suna bine, aşa că am început să facem prezentarea şi slide-urile. Am filmat un demo: "copy" la un număr de pe un telefon şi paste într-un chat de skype. Am făcut un testdrive la prezentare lui Philip Kandall (Skobbler) care ne-a sugerat să găsim numere mai realiste legate de grupul ţintă (numărul total de persoane care lucrează în IT nu e credibil) şi ar trebui să rafinăm aspectul astă. Aşadar, am studiat piaţa Evernote şi Dropbox şi am inclus asta.
Prezentarea a mers brici, iar Christoph (Berlin Startup Academy) a venit înainte de premiere să ne invite la Berlin, indiferent de rezultatul care urma să fie anunţat. Cei de la TSM au făcut un sondaj de popularitate între participanţi şi am văzut că aveam în jur de dublu numărul de voturi faţă de următoarea echipa. Am simţit că lucruri încep să se întâmple, dar tot mă abţineam să mă gandesc că vom câştiga. Nici nu a pomenit nici unul din noi asta.
Dar, poate deloc suprinzător... CloudClipboard a câştigat.
Ne-am completat. Acesta a fost şi motivul pentru care s-a format o echipă bună; ne-am simţit intenţiile şi am rezonat ca şi abordare. Ne-am organizat repede şi iniţial nu ne-a păsat de nimic. Pe lângă asta, am avut dorinţa sinceră să ne simţim bine. Nu ne-am gândit la câștig, dar ne-am făcut bine treaba pentru că aşa ne e firea.
Şi am urmat sfaturile. Una din concluziile pe care le-a tras Călin sună cam aşa: "ascultă întotdeauna, nu te preface doar." Plus că ne-am distrat. Pentru prototip nu avem pairing. Eram toţi conectaţi la acelaşi canal. Aşa s-a născut "paste roulette". Dai "paste" şi nu ştii sigur ce obţii şi din clipboard-ul cui. A fost cel mai mare eveniment "startup" din România de pâna acum, iar Cristoph a afirmat pe blogul său că potenţialul pe care l-a văzut la SWCluj, e precum cel din lumea startup-urilor din Germania. A intuit şi foarte bine că "firmele de outsourcing nu lasă nimic în farfurie" când vine vorba de oameni talentaţi. Aşadar lucrurile sunt promiţătoare, nu ducem lipsă de talent şi e de aşteptat să auzim din ce în ce mai des despre startup-uri. Cât despre petrecerea de după eveniment, Cristoph a sumarizat-o cam aşa: "the participating geek girls had revamped into bombshells."
Pentru echipa Omnipaste (redenumită din cauza unui nameclash cu o altă aplicaţie) distracţia începe cu patru zile în Berlin.