Statistic vorbind, reacția românului când aude despre ideea de a-și investi banii se manifestă în variantele "Aaa, dar nu am eu bani de investit" sau "Eu nu joc la bursă". Ambele reacții sunt pripite și sunt cauzate în general, de prejudecăți. Este ceea ce noi încercăm să "tratăm" prin programul nostru de educație financiară, Școala de Bani: prejudecățile legate de banii personali.
A spune că nu ai bani de investit este o abordare eronată, pentru că vorbim de investiție în viitorul tău și al familiei tale. De cele mai multe se pleacă de la o neînțelegere: oamenii se gândesc că a avea bani de investit înseamnă că trebuie să ai la îndemână sumele de care dispune un prinț al petrolului.
Greșit. Chiar și 100 de lei pe lună plasați într-o formă sau alta constituie o investiție. Dacă o faceți de la o vârstă tânără, se numește investiție pe termen lung și, în general, aduce cele mai mari și mai sigure beneficii.
"Eu nu joc la bursă" e ca și cum spui "Eu nu joc la loto". Vădește genul de percepție a investiției pe bursă ca pe o loterie, unde nu ai niciun control, ai pus bani pe câteva numere și te rogi ca cineva să le scoată din cutia magică. Dar săptămânal se găsesc câteva zeci, sute de mii de români dispuși să facă o investiție într-un instrument pe care nu-l pot controla în niciun fel, dar "la bursă nu joc".
Bine, e clar că există diferențe între a "investi" câțiva lei într-un bilet loto și a investi sume de sute sau mii de ori mai mari pe bursă. Dar important este declicul de a face delimitarea între a fi în control și a nu avea niciun control. Când investești pe bursă, tu decizi unde îți plasezi banii, chiar dacă apelezi la ajutorul unui broker.
Din acest punct, putem începe discuția despre preluarea controlului: a investi banii tăi în viitorul tău și a avea control asupra investiției. Sau, cum o spun mai bine americanii: "Pay yourself first".
Ca să investești banii tăi, trebuie să te asiguri că te poți baza pe ei. Adică să te asiguri că, pe lângă cheltuielile curente cu traiul familiei, pe lângă un fond de rezervă pentru situații neprevăzute, mai dispui de o sumă pe care o poți investi, fără să strici echilibrul celorlalte cheltuieli. Mai ales dacă te orientezi spre investiții pe termen lung.
Pentru ce investești bani? Pentru studiile copiilor? Pentru vacanța familiei? Pentru un trai liniștit la bătrânețe? Sunt obiective pe care trebuie să ți le stabilești clar.
Ce grad de risc îți asumi? Ca să poți dormi liniștit noaptea, este bine să determini ce toleranță la risc ai și în funcție de acest lucru, alegi și tipul de investiție (cu grad de risc scăzut, mediu sau ridicat).
Sunt foarte mulți parametri de luat în calcul și tocmai aceasta arată cât de important este să te documentezi temeinic înainte de a începe să-ți investești banii. Iar de aici mai rezultă un lucru important: cu cât ești mai bine documentat, cu atât elimini mai mult componenta aceea de loterie de care vorbeam la început.
În ce investiți propriu-zis banii? Care sunt produsele de investiții? Ele se împart în două mari clase: acțiuni și obligațiuni. Pe care le alegem? Aici investitorul își poate folosi cunoștințele acumulate sau poate să apeleze la un consultant profesionist de investiții.
Poți cumpăra acțiuni la o singură companie (single stock), despre care știi că merge bine și e stabilă.
Sau poți investi în fonduri mutuale, care la rândul lor investesc în mai multe companii mari sau mici. Astfel îți asiguri o diversificare a investițiilor, dacă o parte din acțiuni nu performează, să fie compensate de altele care au randamente bune. Diversificarea asigură stabilitate.
Obligațiunile sunt instrumente cu un grad mai mare de stabilitate decât acțiunile, dar randamentele lor sunt plafonate.
Se pot cumpăra obligațiuni pe termen scurt, mediu sau lung. Cel mai apropiat termen de comparație pentru obligațiuni este depozitul bancar: încredințezi banii tăi băncii, care se angajează să ți-i restituie la termenul convenit, plus dobândă.
Sau, ca și în cazul fondurilor de acțiuni, îți poți investi banii într-un fond de obligațiuni, asigurându-ți astfel o diversificare sporită a investiției.
Pe lângă acțiuni sau obligațiuni, banii pot fi investiți și în aur (metale prețioase).
Aurul își păstrează valoarea în timp. Nu dă creștere investiției, în schimb aduce stabilitate. Adică, într-un portofoliu cu mai multe instrumente de investiții (din nou, diversificare) poate fi elementul care să asigure stabilitatea investiției.
Și-atunci, cum găsim "proporția de aur", care aduce randamente și stabilitate maxime? Cât investim în acțiuni, cât în obligațiuni, cât în aur?
Răspunsul stă în monitorizarea portofoliului de investiții. Lucru pe care îl poți face singur, dacă ai timpul și cunoștințele necesare, sau poți apela la un consultant de investiții. Monitorizarea portofoliului se face la interval de 6 luni, se văd rezultatele obținute, se stabilesc direcțiile viitoare de investiții.
E simplu, e dificil? Nici să ajungi până unde ești astăzi nu a fost ușor, dacă te uiți în urmă. Nu trebuie decât să te întorci și să te uiți la viitor.