Gogu își propuse să verifice niște informații auzite la întâlnirea cu managerii de proiect, așa că imediat ce ajunse la birou se afundă în căutări. Prima informație îl trimise la a doua, apoi verifică o sursă și ajunse la alt articol și tot așa, până când se uită la ceas: se făcuse o oră de când studia subiectul. Musai era să-l împărtășească cu cineva. Și cu cine ar fi putut el dezbate așa ceva?
- Măi Mișule, mă enervezi!
Mișu se uită siderat la Gogu:
- Da’ n-am scos o vorbă... îngăimă el încurcat, încercând să-și amintească când vorbise ultima oară. Dar era sigur că asta nu se întâmplase în ultima jumătate de oră. Remarcase că Gogu era adâncit în studiu așa că își văzuse de ale lui: lucra la un raport pentru client.
- Mă contrazici și asta nu-mi place deloc, continuă Gogu imperturbabil, fără măcar să-și arunce privirea spre ardeleanul care – încurcat și neînțelegând de ce e acuzat – începu ușor să-și schimbe culoarea feței.
- No, nu-i așa. Io am tăcut tătă vremea asta...
- Mda, spuse Gogu, și de data asta ridică privirea spre Mișu, da’ ai tăcut agresiv.
- Cum?!... Mișu sesiză licărirea jucăușă din privirea lui Gogu și se prinse într-un sfârșit:
- Mă Gogule, ție îți arde de glume? îl mustră cu un ton calm, dar râse și el, ușurat că prietenul lui e în toane bune. Zi acuma ce te doare, că musai ai tu ceva de zis.
Gogu nu se miră deloc că Mișu îl ghicise: Mă citește ăsta ca nevastă-mea, numa’ că la glume nu se prinde. Fericit însă că își găsise victim , Gogu se lansă în explicații:
- Îi știi pe ăștia de la PMI (Project Management Institute)...
- Sigur, ies la golf cu președintele lor, ce să zic... Dar Gogu îl ignoră și continuă cu un aer triumfător. Au introdus Agile în standardul de project management. Ăla cât nicovala.
- Ce-are Agile cu nicovala?! îl încercă Mișu, dar văzând privirea dezaprobatoare a lui Gogu, renunță rapid.
Gogu îi povesti despre colaborarea PMI cu Agile Alliance care s-a soldat cu introducerea abordărilor Agile în standardul american de managementul proiectelor, o adevărată redută a abordărilor waterfall. În tumultul explicațiilor, se ridicase de la masă și se așezase în fața biroului lui Mișu. Cu spatele la ușă și îmbătat de implicațiile recunoașterii unor concepte în care credea cu tărie, Gogu nu îl simți pe Șefu’ care intrase în birou și se proțăpise în spatele lui.
- Îți spun eu, Mișule, lumea se schimbă, iar cei ce-au crezut în Agile vor fi victorioși. Căci Agile is coming! termină el teatral și se întoarse brusc. Dădu, total neașteptat pentru el, nas în nas cu Șefu’:
- ... soarele și toți sfinții... Ai de capu’meu, Șefu’, ce m-ai speriat!
- Da’ n-am făcut nimic, Doamne iartă-mă, ori te pomenești că ai să-mi dai ceva bani?! Ai vreo datorie de care oi fi uitat? râse binedispus. Și cum Gogu încă nu își revenise, doar încerca să-și recapete respirația, continuă: N-ar fi rău, că eu tot visez să devin milionar, ca tata.
- Da’ tatăl dumitale e milionar? se miră Mișu cu voce tare.
- Nu, Mișule, numa’ visează și el. Și ți-am zis să mă lași cu „dumitale” ăsta, numa’ prostii iei de la Gogu. Ia ziceți, cine „is coming”?
Gogu ignoră total glumele lui Șefu’ și se ambală din nou, repetând ideile în fața lui Șefu’, mai adăugând pe ici și colo, pentru a da greutate concluziilor și pentru că, evident, observase că tot biroul era deja cu ochii și urechile la ei. Pledoaria se termină glorios cu „și uite-așa suntem noi acum, aici, martorii morții lente a waterfallului”. Se lăsă un moment de liniște, Gogu își terminase speechul și după ce se uită mândru nevoie mare în jur, își opri privirea asupra lui Șefu’ așteptând confirmarea concluziilor sale. Șefu’ căzuse pe gânduri, iar Mișu, așteptând nerăbdător continuarea, își muta ochii de la unul la altul, de parcă ar fi urmărit-o pe Halepa jucând cu Wozniacki. Frate, mult îi ia mai câteodată, zici că-i Mișu dat cu încetinitorul... Hmm, ăsta-i pleonasm...”
Într-un final, Șefu’ își drese vocea, „Hait, că s-a hotărât”, își îndreptă și spatele observând că e în centru atenției:
- Hmm, mai degrabă „Winter is coming”, măi băieți. Nu moare nimeni, abordările predictive (că nu le mai zicem waterfall) sunt valide în continuare, la fel ca cele Agile sau hibrid. Agile Alliance nu s-a aliat cu PMI pentru a anula vreuna din abordări, ci tocmai pentru a sublinia că în această perioadă în care tehnologia avansează într-un ritm incredibil, în care tot ce ne înconjoară este volatil și incert, trebuie să ne folosim de tot ceea ce știm ca să facem față complexității tot mai mari a proiectelor de care avem parte, a mediului în care au loc proiectele acestea. Posibil să fie nevoie de Agile, posibil să fie nevoie de abordări predictive, posibil să avem nevoie să le combinăm. Iar voi, managerii de proiect, trebuie să aveți cunoștințele și discernământul necesare pentru a alege acea abordare care aduce valoare proiectului. Nu contează care. Contează să-i crească șansele de reușită.
Așa că Gogule, Agile is not coming, că aici a fost cu noi tot timpul. Winter is coming... Suflă un vânt rece și vor supraviețui numai cei ce sunt flexibili și se adaptează. Da’ ce te strâmbi, Mișule, ori știi ale cui sunt vorbele astea?!
- Îi de rău, Șefu’, îi de rău. Tăți or murit în serialul ăsta cu iarna, pe capete...