Despre metodologiile de dezvoltare agile, se poate afirma cu certitudine că au o istorie bogată. De la începutul formulării, adoptării şi implementării lor, acestea sunt folosite în diverse de domenii de activitate: dezvoltare software, industria manufacturieră, industria asigurărilor etc. Metodologii agile au fost descrise de-a lungul timpului, dar pentru software un punct de cotitură a fost publicarea manifestului pentru dezvoltarea agilă de software, pe care-l amintim:
Indivizii şi interacţiunea înaintea proceselor şi uneltelor
Software funcţional înaintea documentaţiei vaste
Colaborarea cu clientul înaintea negocierii contractuale
Receptivitatea la schimbare înaintea urmăririi unui plan [1]
Cu timpul, sub acoperişul denumirii de proces agil s-au acumulat mai multe metodologii. Dintre acestea amintim : Scrum, Kanban, Scrumban cu o mai mare răspândire în industria software. Pe lângă folosirea lor în procesul de dezvoltare, şi procesul de testare poate beneficia de pe urma unor astfel de metodologii. Pe lângă testarea şi dezvoltarea software, aceste metodologii pot fi folosite cu succes şi în echipele experţilor de domeniu. Metodologii agile au apărut ca urmare a deficienţelor modelelor de dezvoltare existente la vremea lor, de exemplu, modelul de tip cascadă. Modelul de tip cascadă nu este totuşi de evitat deoarece are aplicaţii în industria jocurilor, medicală, de apărare etc. Metodologiile agile permit concentrarea mai atentă asupra nevoilor clientului, conlucrarea mai apropiată cu acesta, desfăşurarea accelerată a soluţiilor software, o mai mare flexibilitate şi adaptare la schimbare, detecţia mai rapidă a defectelor etc. Aceste avantaje, care pot fi umbrite de lipsa sprijinului din partea organizaţiilor și a managementului lor mai rigid sau a politicilor interne, pot fi obţinute mai uşor cu echipe mature şi cu clienţi care înţeleg conceptele implicite ale acestor metodologii.
Rolurile în Scrum sunt: echipele (dezvoltare, testare, experți de domeniu), product ownerul și scrum masterul. În metodologia Scrum, procesele se desfăşoară urmând următorul tipic:
Product-ownerul creează şi prioritizează backlogul (adică totalitatea itemurilor pentru iteraţia următoare).
Urmează o fază de grooming în care echipele stabilesc punctele de complexitate pentru fiecare istorioară, care vor fi translatate în zile de lucru per persoană. Uneori se folosesc zile-persoană direct ca unităţi care vor umple iteraţia următoare.
Echipa (echipele) selecționează din backlog taskurile care pot umple următoarea iteraţie.
După planificare se începe lucrul la taskuri şi are loc o şedinţă zilnică ce este condusă de scrum master în care se pun trei întrebări: ce s-a realizat în ziua trecută? Ce se va realiza azi? Ce probleme/obstacole au fost întâlnite? Răspunsurile la aceste 3 întrebări pot da scrum masterului statusul actual al dezvoltării/testării şi ajută la înlăturarea rapidă a problemelor (de infrastructură, de comunicare etc) pentru ca iteraţia să se desfăşoare conform planificării.
La încheierea iteraţiei se fac treceri în revistă ale itemurilor realizate (care pot fi deja funcţionalităţi gata pentru producţie sau functionalităţi testate).
Scrum masterul este responsabil de rezultatele echipei. Într-o iteraţie nu se schimbă itemurile dezvoltate sau testate, ci doar în iteraţia următoare. Punctele de complexitate dau raportate la timp viteza într-o iteraţie, astfel încât bazându-ne pe iteraţia anterioară putem folosi aceasta viteză pentru estimări ulterioare. Vizualizarea desfăşurării iteraţiei în curs de desfăşurare este făcută cu o planşetă pe care sunt trecute: backlogul selectat pentru iteraţia curentă, itemurile în progres, cele în review şi în coloana finală cele terminate. O unealtă pentru gestionarea acestui proces este JIRA. Printre avantajele metodologiei Scrum sunt adaptabilitatea la schimbarea cerinţelor, iteraţiile care au ca rezultat un produs posibil pregătit pentru producţie, participarea clientului la procesul de dezvoltare/testare.
Kanban este un sistem de planificare a producţiei dezvoltat în Japonia. Iniţial, proiectat şi implementat pentru sectorul manufacturier, s-a extins și în procesul de dezvoltare și testare software. Cu Kanban se poate gestiona fluxul de lucru şi a avea o privire de ansamblu asupra ce se produce, când şi cât de mult. Avantajele Kanban sunt flexibilitatea, reducerea artefactelor inutile, creşterea eficienţei şi a performanţei. În vizualizarea procesului Kanban se pot folosi cartonaşe pentru monitorizarea taskurilor care intră în proces, a celor care sunt în lucru (concepere, dezvoltare si testare) şi a celor care sunt terminate. O unealtă care oferă facilităţi Kanban este JIRA.
Scrumban este o metodologie care îmbină aspecte întâlnite în metodologia Scrum şi în cea Kanban. Poate fi adoptată atât de echipe de dezvoltare cât şi de testare. O echipă de testare poate folosi această metodologie după fiecare iteraţie Scrum a echipei de dezvoltare. Elemente introduse de Scrum in Scrumban pot fi şedinţele zilnice şi trecerea în revistă la intervale definite de timp. Sub aspectul metodei Kanban, se pot evita planificarea și estimarea taskurilor și retrospectivele.
Metodologia de tip cascadă poate fi combinată cu cea Scrum. Aceasta presupune un amestec al fazelor din cele două metodologii, ca de exemplu, la început, o descriere grosieră a funcţionalităţilor următoare, urmată de finalizarea cerinţelor în fiecare pre-iteraţie, dezvoltarea folosind Scrum in fiecare iteraţie, succedată de testarea la finalul unei suite de iteraţii. Astfel se poate realiza un tren de livrare anual cu 4 livrări la rând, iar după a patra livrare, faza de testare de la finalul procesului cascadă.
În concluzie, s-au prezentat patru metodologii de dezvoltare și testare, dintre care unele hibride, care pot fi adoptate pentru a realiza cerinţele unei abordări moderne într-o organizaţie care îmbrăţişează o cultură agilă.
[1] https://agilemanifesto.org/iso/ro/manifesto.html
[2] scrum.org
[3] https://eylean.com/wp-content/uploads/2019/12/Whitepaper-Scrum-vs-Kanban-vs-Scrumban.pdf
de Ovidiu Mățan
de Diana Oniga
de Mihai Talpoș
